Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2004

M. Of. nr. 168 din 26 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 50

din 12 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOGECO ROMANIA” − S.R.L. Orăştie în Dosarul nr. 968/2003 al Judecătoriei Orăştie.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 968/2003, Judecătoria Orăştie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOGECO ROMANIA” − S.R.L. Orăştie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (2), potrivit cărora „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.

Judecătoria Orăştie, formulându-şi opinia asupra excepţiei, consideră că aceasta este „neîntemeiată, deoarece art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003 este în concordanţă cu prevederile Constituţiei României, respectiv ale art. 38 alin. (5), care consfinţeşte caracterul obligatoriu al convenţiilor colective”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere arată că textul criticat [art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003] „nu face nici o distincţie în funcţie de natura capitalului societăţii, această obligaţie revenind tuturor unităţilor în care funcţionează organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii”.

Totodată, Guvernul arată că dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie [în Constituţia republicată este vorba de alin. (2) al art. 44], „care prevăd că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, şi care consfinţesc egalitatea de tratament a proprietăţii private, indiferent de titular, trebuie interpretate în corelare cu cele din alin. (1) al aceluiaşi articol care prevăd că conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”.

Potrivit punctului de vedere al Guvernului, dispoziţiile textului criticat „nu fac altceva decât să stabilească o limitare a dreptului de proprietate astfel cum prevăd dispoziţiile constituţionale din art. 44 alin. (1)”. În concluzie, Guvernul apreciază „textele criticate ca fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ce se pretind a fi încălcate”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54 din 24 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, text care are următorul cuprins: „(3) Unităţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure dotările necesare desfăşurării activităţii prevăzute de lege.”

Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea că textul vizat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi, devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 44 alin. (2) teza întâi, text având următorul cuprins: „(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), deoarece obligaţia stabilită prin lege nu instituie o deosebire de tratament juridic între proprietatea privată a statului şi cea a agenţilor economici privaţi. Textul se referă la unităţile angajatoare, fără să facă vreo deosebire între acestea.

Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicată, care garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, „Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.

Curtea constată că textul criticat instituie tocmai o astfel de limitare a dreptului de proprietate pentru a garanta efectivitatea exercitării dreptului de asociere liberă a cetăţenilor în sindicate, prevăzut de art. 40 alin. (1) din Constituţie, republicată, prin asigurarea unor condiţii de bună funcţionare a organizaţiilor sindicale. Această prevedere corespunde spiritului Cartei sociale europene revizuite, ratificată de România prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. Art. 5 al cartei prevede: „În vederea garantării sau promovării libertăţii lucrătorilor şi a patronilor de a constitui organizaţii locale, naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale şi de a adera la aceste organizaţii, părţile se angajează ca legislaţia naţională să nu aducă atingere şi să nu fie aplicată de o manieră care să aducă atingere acestei libertăţi. [...]”

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOGECO ROMANIA” − S.R.L. Orăştie în Dosarul nr. 968/2003 al Judecătoriei Orăştie.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2004.