Decizia Curţii Constituţionale nr. 506/2004

M. Of. nr. 68 din 20 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 506

din 16 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maruva Import Export” − S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.880/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca. 

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Constantin Eugen Iordăchescu, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa Autorităţii Naţionale de Control − Garda financiară − Comisariatul Regional Cluj, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 482D/2004, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Societatea Comercială „GPV România Prodcom Service” − S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.536/2004 al Tribunalului Cluj − Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Mihály Andor, constatându-se lipsa Autorităţii Naţionale de Control − Garda financiară − Comisariatul Regional Cluj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 495D/2004, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Societatea Comercială „Tipoholding” − S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.093/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Constantin Eugen Iordăchescu, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa Autorităţii Naţionale de Control − Garda financiară − Comisariatul Regional Cluj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 

Reprezentanţii părţilor prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 482D/2004 şi nr. 495D/2004 la Dosarul nr. 423D/2004, care a fost primul înregistrat. 

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Societăţii Comerciale „Maruva Import Export” − S.R.L. din Cluj-Napoca, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând următoarele: dispoziţiile de lege criticate instituie în fapt un monopol de stat asupra activităţilor desfăşurate de agenţii economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile, ceea ce încalcă art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât nu creează un regim juridic care să protejeze deţinătorii de deşeuri de practicile anticoncurenţiale. De asemenea, mai arată că, potrivit aceloraşi dispoziţii de lege, agenţii economici autorizaţi pentru valorificare nu au obligaţia legală de a prelua efectiv deşeurile industriale de la producătorii şi deţinătorii acestora, astfel că se creează abuzuri grave în desfăşurarea în mod liber a activităţilor economice. De asemenea, se mai susţine că agenţilor economici specializaţi nu le este impusă nici obligaţia practicării anumitor preţuri sau tarife, ceea ce face din agenţii economici producători şi deţinători de deşeuri industriale furnizori captivi ai acestora. Ordonanţa criticată nu reglementează obligativitatea unei forme legale de publicitate a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor, aşa încât deţinătorul de deşeuri nu are posibilitatea de a verifica valabilitatea autorizaţiei acestora. În sfârşit, se mai susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 contravin art. 115 din Constituţie, întrucât din conţinutul acesteia nu rezultă, explicit sau implicit, în ce a constat urgenţa reală şi serioasă pentru adoptarea acestui act normativ. 

Aceleaşi argumente, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, sunt formulate şi de către reprezentantul Societăţii Comerciale „GPV România Prodcom Service” − S.R.L. din Cluj-Napoca şi al Societăţii Comerciale „Tipoholding” − S.A. din Cluj-Napoca, atât prin susţinerile orale, cât şi prin notele scrise depuse la dosare. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 mai 2004, din 9 august 2004 şi din 21 iunie 2004, pronunţate în dosarele nr. 5.880/2004, nr. 6.536/2004 şi nr. 6.093/2004, Judecătoria Cluj-Napoca şi Tribunalul Cluj − Secţia comercială şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială „Maruva Import Export” − S.R.L. cu sediul în Cluj-Napoca, de Societatea Comercială „GPV România Prodcom Service” − S.R.L. din Cluj-Napoca şi de Societatea Comercială „Tipoholding” − S.A. din Cluj-Napoca în cauze având ca obiect plângeri contravenţionale formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care în toate dosarele se întemeiază pe susţineri privind încălcarea art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, referitoare la principiile privind libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, cu o argumentare asemănătoare, se arată că art. 5 lit. c) din ordonanţa criticată „instituie în fapt un monopol privind activităţile agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile”. Or, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, tarifele şi preţurile practicate în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol se stabilesc şi se ajustează cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenţe; agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru preluarea şi valorificarea deşeurilor industriale nu le este impusă, prin acte normative, obligaţia de a practica anumite preţuri sau tarife maximale ori minimale, „aceştia având posibilitatea de a practica orice preţuri, după bunul lor plac şi care, în consecinţă, sunt impuse forţat agenţilor economici producători şi deţinători de deşeuri industriale, care se află în poziţia de furnizor captiv al acestor «beneficiari» ai livrărilor de deşeuri”. 

În continuare, sunt criticate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, în ansamblu, în legătură cu care se susţine: agenţii economici autorizaţi pentru valorificare nu sunt obligaţi să preia efectiv deşeurile industriale de la agenţii economici deţinători ai acestora, ceea ce creează abuzuri în desfăşurarea în mod liber a activităţilor economice, precum şi în asigurarea cadrului legal referitor la libertatea comerţului şi la protecţia concurenţei loiale; dau posibilitatea agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi în valorificarea deşeurilor de a exploata starea de dependenţă a agentului economic deţinător de deşeuri industriale reciclabile şi de a impune preţuri de vânzare sau de cumpărare a deşeurilor şi chiar refuzul de a trata cu anumiţi furnizori de deşeuri; nici ordonanţa şi nici alt act normativ publicat în Monitorul Oficial al României nu asigură publicitatea legală a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificare, astfel că deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile nu cunosc identitatea lor şi nu pot verifica, întrucât ordonanţa criticată nu prevede dacă aceştia deţin sau nu autorizaţii de valorificare emise de Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor. 

În sfârşit, în Dosarul nr. 423D/2004, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prezentând situaţia de fapt, consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei, iar procesul-verbal de constatare şi sancţionare întocmit este lovit de nulitate absolută. 

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că dispoziţiile art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 nu sunt constituţionale „în sensul arătat de către reprezentanta petiţionarei, deoarece practic nu se instituie un monopol al agenţilor economici autorizaţi pentru preluarea şi valorificarea deşeurilor reciclabile”, întrucât, „conform dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, accesul agenţilor economici la procedura de autorizare este liber şi neîngrădit, iar această procedură este dictată şi de importanţa socială a materiei reglementate”. Cu privire la celelalte susţineri ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată consideră că acestea sunt de competenţa legiuitorului, „Curtea Constituţională neavând căderea de a se pronunţa în acest sens”. De asemenea, în Dosarul nr. 495D/2004, mai arată că scopul ordonanţei criticate este asigurarea gestionării eficiente a deşeurilor industriale reciclabile, în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, şi reprezintă expresia dreptului recunoscut statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, drept garantat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Tribunalul Cluj − Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, apreciază că art. 5 lit. c) din ordonanţă nu „instituie un monopol” al agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi în activitatea de colectare a deşeurilor industriale reciclabile, ci stabilesc doar „condiţiile în care cu egalitate de şanse, în urma autorizării, agenţii economici pot să desfăşoare activităţi de reciclare pe piaţa deşeurilor industriale”. Mai consideră că „legiuitorul nu impune agenţilor economici deţinători de deşeuri industriale să intre în raporturi economice cu agenţii economici specializaţi şi autorizaţi să desfăşoare operaţiuni pe piaţa deşeurilor industriale”, dar în considerarea interesului public general cu privire la reciclarea şi valorificarea acestor deşeuri, conform normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, „a înţeles să limiteze şi să controleze predarea către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă”; or, această reglementare nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei, principiilor economiei de piaţă consacrate de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În legătură cu criticile privind inexistenţa obligaţiei legale ca agenţii economici specializaţi şi autorizaţi pentru preluarea şi valorificarea deşeurilor industriale să practice anumite preţuri sau tarife minimale ori maximale apreciază că dispoziţiile de lege criticate „nu au ca obiect de reglementare stabilirea unor preţuri”. În ceea ce priveşte referirea autorului excepţiei la presupusa poziţie dominantă pe care o dobândesc agenţii economici autorizaţi să valorifice deşeuri industriale reciclabile, arată că aceasta este eronată, deoarece agentul economic deţinător al unor astfel de deşeuri, care alege să le gestioneze în condiţiile stabilite de art. 5 lit. c), iar nu potrivit celor stabilite la lit. a) sau b) ale aceluiaşi articol din ordonanţă, „nu poate invoca faptul că se află într-o «stare de dependenţă» faţă de agentul economic autorizat conform legii şi nici faptul că nu dispune de «o soluţie alternativă în condiţii echivalente»“. În sfârşit, consideră că susţinerile referitoare la deficienţele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 şi care nu privesc prevederile art. 5 lit. c) din aceasta nu constituie aspecte de neconstituţionalitate. 

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001, care instituie în sarcina persoanelor juridice obligaţia de a preda deşeurile industriale reciclabile către agenţii economici specializaţi, autorizaţi să le valorifice, nu contravine art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci „se conformează acestor principii”, asigurându-se astfel „cadrul normativ necesar gestionării eficiente a deşeurilor industriale reciclabile, în concordanţă cu interesul naţional de refacere şi ocrotire a mediului înconjurător, precum şi de menţinere a echilibrului ecologic”. Consideră că, alături de alte măsuri, prin această ordonanţă „se reglementează rolul statului în garantarea dreptului fundamental la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de art. 34 din Constituţie, respectiv a dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituţie”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi al căror conţinut este următorul: „Deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, sunt obligaţi să asigure strângerea, sortarea şi depozitarea temporară a acestora, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, precum şi reintroducerea lor în circuitul productiv prin: [...]; c) predarea către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă.”

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora: „(1) Economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 stabileşte obligaţia persoanelor juridice deţinătoare de deşeuri industriale reciclabile de a asigura, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, reintroducerea lor în circuitul productiv prin una dintre modalităţile prevăzute la lit. a)−c) ale textului. Din conţinutul articolului rezultă că opţiunea alegerii uneia dintre aceste modalităţi aparţine deţinătorului de deşeuri. În cauză, critica de neconstituţionalitate priveşte lit. c) a art. 5 din ordonanţă, referitoare la predarea deşeurilor industriale reciclabile către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, pe baza documentelor de provenienţă. În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii încalcă principiile fundamentale privind libertatea comerţului şi concurenţa loială, prevăzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În esenţă, încălcarea constă în aceea că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie în fapt „un monopol privind activităţile agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile”, respectiv „numai agenţii economici autorizaţi conform art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 au posibilitatea atât să preia, cât şi să valorifice aceste deşeuri industriale reciclabile”. Aşa fiind, consideră că prevederile art. 4 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 ar fi aplicabile şi agenţilor economici care desfăşoară această activitate de monopol; or, în realitate, ei nu sunt obligaţi prin acte normative să practice preţuri sau tarife maximale ori minimale, ceea ce conduce la impunerea unor preţuri „după bunul plac” şi situarea agenţilor economici deţinători de deşeuri industriale „în poziţia de consumator captiv al acestor servicii”. 

Curtea constată că dispoziţiile textului de lege criticat ca fiind neconstituţional nu justifică formularea acestor susţineri, întrucât lit. c) a art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 stabileşte una dintre modalităţile în care deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, pot să desfăşoare activităţi de reciclare a deşeurilor industriale. Într-adevăr, potrivit ordonanţei, atât agenţii economici care realizează activităţi de colectare a deşeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice, cât şi deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, care realizează operaţiuni de valorificare a deşeurilor, sunt obligaţi să desfăşoare această activitate cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei şi numai pe bază de autorizaţie de valorificare emisă de Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor. Aşadar, oricare dintre persoanele juridice deţinătoare de deşeuri industriale reciclabile care, potrivit opţiunii lor, doresc să desfăşoare o astfel de activitate o poate face, dar cu respectarea condiţiilor anterior arătate, deoarece nici art. 5, nici altă prevedere din cuprinsul ordonanţei nu interzice aceasta. Rezultă că prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu se instituie, aşa cum susţine autorul excepţiei, „un monopol privind activităţile agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile”, ci se stabilesc doar condiţiile în care aceşti agenţi economici pot desfăşura activităţi de reciclare a deşeurilor industriale; or, asemenea reglementare nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi sunt chiar în sensul prevederilor art. 34 „Dreptul la ocrotirea sănătăţii” şi ale art. 35 „Dreptul la mediu sănătos” din Constituţie. 

În ceea ce priveşte celelalte critici formulate atât în legătură cu dispoziţiile art. 5 din ordonanţă − inexistenţa obligaţiei agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru preluarea şi valorificarea deşeurilor industriale şi inexistenţa unei proceduri legale referitoare la publicitatea acestei categorii de agenţi economici −, cât şi privind prevederile ordonanţei în ansamblu, Curtea constată că acestea nu vizează aspecte de constituţionalitate şi, în consecinţă, nu pot fi reţinute. 

Tot astfel, nu pot fi reţinute nici aspectele înfăţişate cu privire la situaţia de fapt din dosar, întrucât ele nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E :

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Murava Import Export” − S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.880/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de Societatea Comercială „Tipoholding” − S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.093/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi de Societatea Comercială „GPV România Prodcom Service” − S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.536/2004 al Tribunalului Cluj − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.