Decizia Curţii Constituţionale nr. 500/2004

M. Of. nr. 64 din 19 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 500

din 16 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Daniela Ramona Mariţiu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Constantin Antofie în Dosarul nr. 428/A/2004 al Curţii de Apel Craiova − Secţia contencios administrativ. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţia de lege criticată nu instituie o situaţie discriminatorie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normei legale. Persoanele care se înscriu la pensia pentru limită de vârstă se află într-o situaţie diferită de cele care se înscriu la pensie anticipată, care justifică în mod obiectiv tratamentul juridic diferit. De altfel, Curtea a statuat constant că principiul constituţional al egalităţii nu presupune uniformitate, în cazul existenţei unor situaţii diferite în care se află anumite categorii de cetăţeni justificându-se soluţiile legislative diferite, fără a fi considerate discriminatorii. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 428/A/2004, Curtea de Apel Craiova − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Constantin Antofie. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că se diminuează drepturile de pensie prin faptul că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul mediu anual se stabileşte împărţindu-se la 12 totalul punctelor realizate în anul respectiv, iar nu la numărul de luni în care s-a cotizat în acel an. De asemenea, arată că alin. (8) al art. 78 are caracter discriminatoriu pentru faptul că prevede majorarea punctajului numai pentru perioadele cotizate peste perioada standard de cotizare, după împlinirea vârstei standard de pensionare, iar nu şi în cazul persoanelor care se înscriu la pensia anticipată după ce au cotizat peste perioada completă de cotizare. Consideră că dispoziţiile legale criticate ar trebui interpretate sau modificate în aşa fel încât să nu determine diminuarea dreptului real la pensie şi să nu facă diferenţiere între două categorii de pensionari. 

Curtea de Apel Craiova − Secţia de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, în cauză punându-se numai problema interpretării dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textele de lege criticate conţin dispoziţii cu caracter preponderent tehnic, şi anume modalitatea de determinare a punctajului anual al asiguratului, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, majorarea punctajului realizat după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, fără a se încălca dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât asiguraţii care se regăsesc într-una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 19/2000, care, după îndeplinirea condiţiilor legale pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, îşi continuă activitatea, contribuind o anumită perioadă la sistemul public, sunt într-o situaţie diferită faţă de asiguraţii care beneficiază de pensie anticipată ori de pensie anticipată parţial, situaţie ce justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic diferit. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că din încheierea instanţei de judecată nu rezultă textele constituţionale presupus a fi încălcate de dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 19/2000. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, interpretarea legii fiind atributul suveran al instanţei de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 78 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul conţinut:

− Art. 78 alin. (1) şi (8): „(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică. [...]

(8) Asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 11, 20, art. 16 alin. (1) şi art. 47 alin. (2) din Constituţia României, precum şi prevederile art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 9 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce au următorul conţinut:

− Art. 11: „(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. 

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. 

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.”;

− Art. 20: „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. 

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”;

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 47 alin. (2): „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme cu caracter tehnic, referitoare la determinarea punctajului mediu anual, ca bază de calcul al cuantumului pensiei ce se acordă, respectiv, la acordarea unor sporuri la punctajul stabilit, reglementarea acestei proceduri fiind dreptul exclusiv al legiuitorului, fără ca prin acesta să se aducă atingere vreunei dispoziţii sau principiu constituţional. 

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, persoanele care se înscriu la pensia pentru limită de vârstă sau la pensie anticipată se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite determinate de faptul că acestea sunt două tipuri diferite de pensii, cu regim juridic şi condiţii de acordare diferite, ceea ce justifică şi impune tratamentul juridic diferenţiat. Dispoziţiile art. 78 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 19/2000 nu conţin în sine nici o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, aplicându-se fără nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţie identică. 

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate înfrâng prevederile constituţionale ale art. 47 alin. (2). 

Curtea observă că dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie, pentru toţi cetăţenii, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, criteriile şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei şi modul de calcul al cuantumului acesteia, ca şi toate celelalte norme de drept substanţial ori de procedură privind funcţionarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege. Legiuitorul are, în consecinţă, competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea modalităţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, a modului de majorare al punctajului realizat după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, precum şi a modului de determinare a cuantumului drepturilor de asigurări sociale. 

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar trebui interpretate sau modificate în aşa fel încât să nu determine diminuarea dreptului real la pensie şi să nu facă diferenţiere între două categorii de pensionari, Curtea constată că nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, interpretarea legii fiind atributul suveran al instanţei de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei. 

Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a prevederilor atacate la dispoziţiile internaţionale din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că acestea se referă la interzicerea discriminării, la dreptul la un proces echitabil, la dreptul la securitate socială, inclusiv la dreptul la asigurări sociale, respectiv la dreptul la recunoaşterea personalităţii juridice. Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nu poate reţine nici aceste critici de neconstituţionalitate. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Constantin Antofie în Dosarul nr. 428/A/2004 al Curţii de Apel Craiova − Secţia contencios administrativ. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.