Decizia Curţii Constituţionale nr. 498/2004

M. Of. nr. 59 din 18 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 498

din 16 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Daniela Ramona Mariţiu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, excepţie ridicată de Delia Dănuţ în Dosarul nr. 1.684/2004 al Tribunalului Maramureş − Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că medicii, stomatologii şi farmaciştii care au terminat stagiatura formează o categorie specială pentru care textul de lege criticat reglementează anumite condiţii speciale, în sensul că aceştia, într-o perioadă de doi ani de la data încheierii perioadei de stagiatură, pot beneficia de ajutor de şomaj numai dacă prezintă dovada că nu există posturi vacante în reţeaua sanitară. Această reglementare s-a impus datorită nevoii de aceste cadre la nivel naţional şi, de asemenea, pentru o distribuire a acestora la nivel naţional.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.684/2004, Tribunalul Maramureş − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, excepţie ridicată de Delia Dănuţ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului vin în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 76/2002, lege care reprezintă cadrul general în materie. De asemenea, arată că textul de lege criticat vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie prin aceea că generează o stare de inegalitate, de discriminare între cetăţeni. Prin textul de lege criticat se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, care dispun că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, prin aceea că medicii, farmaciştii şi stomatologii care au terminat stagiatura nu beneficiază de posibilitatea găsirii unui loc de muncă. De asemenea, autorul excepţiei susţine că textul de lege dedus controlului vine în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece anulează, pentru cei prevăzuţi în acest text, dreptul la ajutor de şomaj, fără să existe vreuna din condiţiile excepţionale prevăzute în art. 53 din Constituţie.

Tribunalul Maramureş − Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate se referă la o situaţie specială a unei categorii profesionale, ceea ce nu constituie o îngrădire a dreptului alegerii profesiei. Totodată, nu se poate aprecia că cetăţenii nu ar fi egali în faţa legii numai pentru considerentul că anumite categorii profesionale sunt conduse de anumite reguli specifice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia textul de lege vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin acest text se prevede o condiţie specială, respectiv prezentarea dovezii privind inexistenţa unor posturi vacante în reţeaua sanitară, ceea ce nu aduce atingere dreptului la ajutor de şomaj în substanţa sa. De asemenea, neaducând atingere dreptului la ajutor de şomaj, textul de lege criticat nu restrânge nici exerciţiul acestui drept constituţional şi deci nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, se arată că textul de lege criticat nu înfrânge aceste dispoziţii constituţionale, deoarece medicii, farmaciştii şi stomatologii care au terminat stagiatura se află într-o situaţie diferită faţă de ceilalţi cetăţeni, situaţie determinată de specificul profesiilor respective. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, se arată că dispoziţiile criticate se referă la acordarea ajutorului de şomaj şi deci nu intră în sfera de incidenţă a acestor prevederi constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica textului de lege faţă de dispoziţiile art. 47 din Constituţie, se arată că, potrivit textului constituţional, ajutorul de şomaj şi celelalte forme de asigurări sociale sunt prevăzute de lege. Aceasta implică şi faptul că prin lege nu se face doar menţionarea ca atare a ajutorului de şomaj, ci şi reglementarea condiţiilor de acordare a acestuia, textul criticat instituind tocmai aceste condiţii în care se poate beneficia de acest drept. Faţă de pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, se arată că instituirea prin lege a condiţiilor în care medicii, stomatologii şi farmaciştii stagiari pot beneficia de ajutor de şomaj nu încalcă sub nici un aspect principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Această categorie poate beneficia de ajutor de şomaj numai dacă prezintă dovada că nu există posturi vacante în reţeaua sanitară, o obligaţie similară având şi celelalte categorii de persoane care solicită acordarea ajutorului de şomaj potrivit art. 42 din Legea nr. 76/2002, care dispune că nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 26 aprilie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 41/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 a fost modificată prin Legea nr. 463/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.050 din 12 noiembrie 2004, textul criticat păstrându-se, în substanţa sa.

Dispoziţiile de lege deduse controlului de constituţionalitate au următorul conţinut:

− Art. 7 alin. (4): „Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele prevăzute la alin. (3) nu beneficiază de dreptul la indemnizaţie de şomaj pe o durată de 2 ani de la data încheierii perioadei de stagiatură decât în condiţiile în care prezintă dovada că nu există posturi vacante în reţeaua sanitară, corespunzătoare nivelului de pregătire a acestora, eliberată de Ministerul Sănătăţii.”

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 53 alin. (1), care au următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.” ;

− Art. 41 alin. (1): „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.” ;

− Art. 47 alin. (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.” ;

− Art. 53 alin. (1): „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au, printre altele, dreptul la pensie, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii. Textul constituţional permite ca legea să identifice şi să nominalizeze şi alte asemenea forme prin care anumite categorii de persoane să primească asistenţă socială şi, de asemenea, să stabilească criteriile şi condiţiile de acordare şi de exercitare a acestor drepturi. Aceste condiţii şi criterii pot fi stabilite într-un mod diferit în considerarea unor situaţii speciale ori pentru categorii socioprofesionale diferite. Astfel, textul de lege criticat prevede condiţia specială pentru medicii, stomatologii şi farmaciştii care au terminat stagiatura, în sensul că aceştia, pe o durată de 2 ani de la data încheierii perioadei de stagiatură, pot beneficia de ajutor de şomaj numai dacă fac dovada că nu există posturi vacante în reţeaua sanitară, corespunzătoare nivelului de pregătire a acestora.

Curtea observă că, într-adevăr, dispoziţiile art. 42 cuprinse în reglementarea generală, Legea nr. 76/2002, au un conţinut diferit faţă de cele criticate de autorul excepţiei, în sensul că primele dispun că nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, iar cele criticate privesc reţeaua sanitară la nivelul întregii ţări. Această diferenţă de tratament juridic instituită de dispoziţiile de lege criticate este justificată de faptul că medicii, stomatologii şi farmaciştii, datorită pregătirii lor profesionale, se află într-o situaţie diferită faţă de celelalte categorii de persoane. Acest tratament diferenţiat este impus şi în considerarea dispoziţiilor constituţionale care prevăd obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Astfel, statul are misiunea ca prin diferite dispoziţii de lege să reglementeze principalele domenii şi aspecte precum asistenţa medicală, asigurările sociale, alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice, tot legea urmând să reglementeze controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la exercitarea dreptului la muncă şi la libertatea de alegere a profesiei şi a locului de muncă, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza dedusă controlului, deoarece dispoziţiile de lege criticate se referă exclusiv la condiţiile de acordare a ajutorului de şomaj. De altfel, categoria de persoane la care se referă textul de lege criticat, şi anume medicii, stomatologii şi farmaciştii, şi-a ales în mod liber profesia pentru care s-a pregătit şi s-a calificat.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a textului de lege atacat la prevederile Legii nr. 76/2002, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate. Eventuala necorelare existentă între reglementările cuprinse în diferite acte normative nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, excepţie ridicată de Delia Dănuţ în Dosarul nr. 1.684/2004 al Tribunalului Maramureş − Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.