Decizia Curții
Constituționale nr. 497/2004
M. Of. nr. 65 din 19 ianuarie 2005
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 497
din 16 noiembrie 2004
referitoare
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79
din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii
nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat
Ioan Vida − președinte
Nicolae Cochinescu − judecător
Aspazia Cojocaru − judecător
Constantin Doldur − judecător
Kozsokár Gábor − judecător
Acsinte Gaspar − judecător
Petre Ninosu − judecător
Ion Predescu − judecător
Șerban Viorel Stănoiu − judecător
Ion Tiucă − procuror
Daniela Ramona Marițiu − magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea
excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79
din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii
nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Călin
Ion, Mircea Parizescu și Ștefan Gheorghe în Dosarul nr. 2.781/2004 al
Tribunalului București − Secția a VIII-a conflicte de muncă și
litigii de muncă.
La apelul nominal, Ștefan
Gheorghe este reprezentat de avocatul Cristian Nan, Călin Ion și Mircea
Parizescu sunt prezenți personal și asistați de avocatul Cristian Nan, iar
Ministerul Apărării Naționale este reprezentat de consilierul juridic Roxana
Dumitru.
Avocatul autorilor excepției
de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată
că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2001, care modifică art. 80
din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2001, prin care se suspendă
aplicarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001, sunt
neconstituționale, deoarece au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 115
alin. (4) din Constituție. Dispoziția constituțională prevede că
ordonanțele de urgență pot fi adoptate numai în cazuri excepționale, iar
adoptarea celor două ordonanțe de urgență criticate ca neconstituționale nu a
fost urmare a vreunei situații prevăzute la art. 53 din Constituție. De
asemenea, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2001
prelungește suspendarea aplicării art. 79 din Legea nr. 164/2001 și
modifică, în același timp, modalitatea de recalculare a pensiilor, creând un
vid legislativ prin aceea că Legea nr. 164/2001 nu se aplică celor ieșiți
la pensie înainte de intrarea ei în vigoare, iar legea anterioară a fost
abrogată.
Reprezentantul Ministerului
Apărării Naționale solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de
neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 107 alin. (3) și
cele ale art. 114 alin. (1) și (3) din Constituție nu sunt
incidente în cauză, deoarece se referă la ordonanțe simple care sunt emise de
Guvern pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu la cele de urgență care
sunt emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din
Constituție, ordonanțe care se pot emite de Guvern atât în domeniul legilor
ordinare, cât și în cel al legilor organice. În concluzie, arată că cele
două ordonanțe de urgență au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor
constituționale.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca
neîntemeiată, arătând că ordonanțele de urgență și ordonanțele simple
reprezintă două categorii distincte, cele de urgență fiind emise în baza art. 114
alin. (4) din Constituția nerevizuită și nu au la bază o lege
specială de abilitare, ci un caz excepțional ce impune intervenția Guvernului
în adoptarea unei măsuri urgente. În acest caz nu operează interdicția
înscrisă în art. 114 alin. (1) din Legea fundamentală, de a nu
reglementa în domenii care fac obiectul legii organice. Arată că, în acest
caz, situația excepțională a reprezentat-o lipsa resurselor financiare.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține
următoarele:
Prin Încheierea din 18 mai
2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.781/AS/2004, Tribunalul București − Secția
a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea
Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării
prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare
de stat, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001
pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, excepție
ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu și Ștefan Gheorghe.
În motivarea excepției de
neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că cele două ordonanțe de urgență,
ce modifică dispoziții ale unei legi organice, vin în contradicție cu
dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția nerevizuită,
care prevăd că ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare,
în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În continuare, arată
că în chiar Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, nr. 324/2001,
se precizează că acesta poate adopta ordonanțe numai în domeniul legilor
ordinare, iar nu și în cel al legilor organice. De asemenea, consideră că,
potrivit art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită, se pot
adopta ordonanțe de urgență în cazuri excepționale, dar nici în acest caz în
domeniul legilor organice. Modificarea prin cele două ordonanțe de urgență
a Legii nr. 164/2001 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
fiind astfel neconstituționale. Autorii excepției susțin, de asemenea, că
cele două ordonanțe de urgență încalcă și dispozițiile art. 15 alin. (2) și
ale art. 16 alin. (1) din Constituție.
Tribunalul București − Secția
a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă consideră că excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit
art. 114 din Constituție, ordonanțele pot fi emise de Guvern în două
cazuri, și anume pe baza unei legi de abilitare, ca urmare a delegării
legislative date de Parlament și în situații excepționale, fără a fi necesară o
lege de abilitare, delegarea legislativă fiind acordată de Legea fundamentală. Regimul
celor două categorii de ordonanțe este diferit, ordonanțele emise în baza unei
legi de abilitare putând fi emise numai în domeniile prevăzute în această lege,
iar cele de urgență putând fi emise în orice domeniu, inclusiv în domeniul
legii organice. Aceste ordonanțe de urgență se emit în circumstanțe
excepționale care impun adoptarea unei măsuri de urgență pentru salvgardarea
unui interes public, reclamând instituirea unei reglementări în domeniul legii
organice, și nu numai în domeniul celei ordinare. În ceea ce privește
critica potrivit căreia cele două ordonanțe de urgență vin în contradicție cu
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, se arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece
neconstituționalitatea unui text de lege nu poate fi apreciată decât în raport
cu prevederile Legii fundamentale.
În conformitate cu
dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula
punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul arată că, potrivit
articolului unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001,
prevederile art. 79 din Legea nr. 164/2001 se suspendă până la data
de 1 ianuarie 2002, dispozițiile acestei ordonanțe nemaifiind în vigoare, ele
având aplicabilitate numai pe o perioadă determinată, respectiv până la 1
ianuarie 2002. Astfel, apreciază că, potrivit art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001 este inadmisibilă. În
ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 166/2001, se arată că aceasta este
neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 107 alin. (3) și
cele ale art. 114 alin. (1) din Constituția nerevizuită nu au
incidență în cauză, ele referindu-se la ordonanțe simple ale Guvernului, iar nu
și la cele de urgență. În ceea ce privește critica privind inexistența
cazului excepțional, se consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa
cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, aceasta trebuie definită în
raport cu necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită
circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în
vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În cazul de
față situația excepțională a fost dictată de inexistența resurselor financiare
bugetare necesare plății diferențelor de drepturi bănești rezultate din
recalcularea pensiilor militare de stat.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că ordonanța
de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi de
abilitare, ci o măsură de ordin constituțional ce permite Guvernului, sub
controlul strict al Parlamentului, să dea o soluție imediată în cazul unei situații
excepționale, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În
acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 65/1995
și nr. 34/1998.
Președinții celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepția de neconstituționalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului,
dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a
fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146
lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de
neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79
din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ordonanță
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 iunie
2001, aprobată prin Legea nr. 249/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002, precum și dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii
nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ordonanță publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 18 decembrie 2001,
aprobată prin Legea nr. 236/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002.
Autorul excepției susține că
dispozițiile legale criticate încalcă prevederile cuprinse în art. 107
alin. (3) și art. 114 alin. (4) din Constituția
nerevizuită, ce au următorul conținut:
− Art. 107
alin. (3): Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de
abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.;
− Art. 114 alin. (4):
În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea
intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă
Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.
În ceea ce privește
constituționalitatea extrinsecă a celor două ordonanțe de urgență ale
Guvernului, Curtea reține că aceasta se poate examina numai prin raportare la
prevederile constituționale în vigoare la data adoptării lor, și anume la
prevederile Constituției nerevizuite.
Curtea constată că
dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția nerevizuită se
referă la ordonanțele simple emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de
abilitare, potrivit art. 114 alin. (1) din Constituția
nerevizuită, iar nu și la ordonanțele de urgență care se emit în temeiul art. 114
alin. (4) din Constituția nerevizuită. Astfel, așa cum a statuat
Curtea în jurisprudența sa, alin. (1) și (4) ale art. 114
din Constituția nerevizuită reglementează două instituții distincte ale
delegării legislative. Cea prevăzută la alin. (4) nu are la bază
o lege specială de abilitare, ci un caz excepțional ce impune intervenția
Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes
public, în acest caz neoperând interdicția înscrisă în alin. (1) de a
nu reglementa în domenii care fac obiectul legii organice.
Cazul excepțional care a
determinat emiterea celor două ordonanțe de urgență l-a constituit lipsa
resurselor financiare, iar, după adoptarea bugetului de stat pe anul 2002,
insuficiența resurselor bugetare necesare pentru plata imediată a diferențelor
rezultate din recalcularea pensiilor militare a determinat eșalonarea plății
acestora. Astfel, Curtea constată că cele două ordonanțe de urgență au
fost adoptate cu respectarea dispozițiilor constituționale.
Cu privire la raportarea de
către autorul excepției a dispozițiilor atacate la prevederile Legii nr. 24/2000,
Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în
vedere numai compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins
încălcate. Eventuala necorelare existentă între reglementările cuprinse în
diferite acte normative nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una
de aplicare a legii.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din
Constituție, precum și al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001
pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat, precum și ale Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat, excepție ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu și
Ștefan Gheorghe în Dosarul nr. 2.781/AS/2004 al Tribunalului București − Secția
a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.
Definitivă și general
obligatorie.
Pronunțată în ședința
publică din data de 16 noiembrie 2004.
PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN
VIDA |
Magistrat-asistent, Daniela Ramona
Marițiu |