Decizia Curţii Constituţionale nr. 495/2004

M. Of. nr. 63 din 19 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A Nr. 495

din 16 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Marinela Mincă − procuror

Marieta Safta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ridicată de Gheorghe Şarban în Dosarul nr. 18.582/2003 al Judecătoriei Iaşi. 

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 18.582/2003, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „recoltării probelor biologice de la inculpat, ridicată de Gheorghe Şarban în dosarul menţionat. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin recoltarea probei de sânge din organismul uman se aduce atingere integrităţii fizice şi psihice a persoanei, întrucât acceptarea intervenţiei medicale asupra organismului uman nu se face în mod liber, ci forţat, un eventual refuz fiind sancţionat de lege. Autorul excepţiei arată în acest sens că nu i-a fost cerut nici un acord, ci a fost forţat să i se ia proba de sânge fără ca în prealabil să fie testat cu mijloace tehnice. Totodată invocând prevederile art. 80 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora „Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”, autorul excepţiei solicită a se constata „nonsensul şi confuzia evidentă care există în textul legii: pe de o parte este sancţionat refuzul de a admite o intervenţie medicală asupra corpului uman, iar pe de altă parte, această intervenţie medicală este lăsată la aprecierea conducătorului auto, acesta putând să o solicite sau nu.” În concluzie, se arată că „dispoziţiile art. 79, raportat la art. 80 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, contravin art. 22 alin. (1) din Constituţia României.”

Judecătoria Iaşi apreciază că realizarea procedurii medicale de recoltare a probelor biologice nu lezează integritatea fizică, ca drept al persoanei de a rămâne întreagă, intactă. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că recoltarea de sânge reprezintă o intervenţie asupra persoanei, care nu poate fi considerată ca aducând atingere integrităţii fizice sau psihice a persoanei respective şi nici nu constituie un tratament uman degradant. Recoltarea de sânge reprezintă o probă ştiinţifică ce poate fi uneori chiar în favoarea persoanei care este supusă acestui test, în funcţie de gradul de alcoolemie, chiar dacă efectuarea probei este dispusă de organul de poliţie. 

Avocatul Poporului apreciază că măsura supunerii persoanei la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, care este conformă cu prevederile art. 53 din Constituţie. Această măsură este necesară într-o societate democratică pentru ca autorităţile publice să îşi poată exercita misiunea în situaţii particulare, este impusă prin lege, în vederea apărării ordinii, a sănătăţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, a desfăşurării instrucţiei penale, este proporţională cu situaţia care o determină, se aplică nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. 

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată în cauză cu excepţia de neconstituţionalitate a „recoltării probelor biologice de la inculpat”, din analiza conţinutului motivării excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit cărora „Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”

Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1), potrivit cărora „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. 

Astfel, incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintă incriminări „obstacol” prin care este sancţionată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vătămări ale integrităţii corporale şi ale sănătăţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). Necesitatea protejării acestor valori, precum şi a constatării la timp şi a sancţionării imediate şi corecte a faptei prevăzute la art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”, a impus incriminarea prevăzută la alin. (4) al art. 79 din acelaşi act normativ. Prin această reglementare se sancţionează împiedicarea constatării faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. 

Contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat nu încalcă dreptul la integritate fizică şi nu implică nici o constrângere a celui în cauză de a se supune recoltării probelor biologice. Curtea constată în acest sens că dispoziţiile art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 incriminează nu doar sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la „testarea aerului expirat”. Or, metoda „testării aerului expirat” de către poliţia specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (2) din ordonanţă], introdusă de noua legislaţie rutieră, este o metodă alternativă de stabilire a alcoolemiei (pe lângă cea a recoltării probelor biologice), care nu aduce în mod evident nici o atingere integrităţii persoanei. Afirmaţia autorului excepţiei în sensul că, în speţă, nu i-a fost cerut nici un acord, ci a fost forţat să i se ia proba de sânge, fără ca în prealabil să fie testat cu mijloace tehnice, vizează o problemă de aplicare a legii şi ca atare excede controlului de neconstituţionalitate, neputând fi reţinută. 

În sfârşit, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin raportare la prevederile art. 80 alin. (2) din acelaşi act normativ (potrivit cărora atunci când conducătorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, acesta poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei). Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ridicată de Gheorghe Şarban în Dosarul nr. 18.582/2003 al Judecătoriei Iaşi. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.