Decizia Curţii Constituţionale nr. 492/2004

M. Of. nr. 1217 din 17 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 492

din 11 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Irina Loredana Lăpădat − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, excepţie ridicată de Adrian Andrici în Dosarul nr. 15.598/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Cristian Duţescu, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei arată că textul de lege invocat a fost abrogat expres prin dispoziţiile Legii nr. 297/2004, astfel încât renunţă la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă. În acest sens precizează că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 6 aprilie 2004, prevederile legale criticate au fost abrogate expres prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 15.598/2003, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată prin Legea nr. 525/2002, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 165/2002. Excepţia a fost ridicată în dosarul de mai sus de reclamantul Adrian Andrici.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 53 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se arată că, potrivit textului de lege criticat, pentru a contesta în justiţie preţul de cumpărare al acţiunilor pentru care se face oferta publică de preluare, un investitor trebuie să deţină cel puţin 75% din restul acţiunilor supuse acestei proceduri. Astfel, prin condiţionarea posibilităţii de contestare a evaluării preţului de deţinerea unui anumit procent de acţiuni, este restrâns accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Se susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat şi dreptul la apărare, deoarece nu se poate intenta o acţiune în justiţie prin care se contestă o anumită ofertă ce prevede „un preţ stabilit nelegal de către ofertant”, nici nu se pot prezenta probele necesare dovedirii drepturilor şi intereselor legitime ale investitorilor. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate sunt contrare şi art. 53 din Constituţie, deoarece „nu cuprind măsuri menite să protejeze ori să promoveze interesul naţional”. Este încălcat şi principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prin aceea că textul de lege criticat „permite ofertantului să fie, în acelaşi timp, arbitru şi executor al drepturilor şi obligaţiilor sale (...).”

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VI-a comercială consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens se arată că textul de lege criticat reglementează o procedură administrativă prin care se oferă o cale extrajudiciară de a rezolva eventuale contestaţii ale acţionarilor minoritari în legătură cu preţul stabilit de evaluatorul independent numit de către acţionarul majoritar ofertant. Se arată că prin această procedură nu este îngrădit accesul liber la justiţie al investitorilor care deţin mai puţin de 75% din restul acţiunilor pentru care se face oferta obligatorie, deoarece aceştia se pot adresa justiţiei în condiţiile stabilite în mod concret de legislaţia specială aplicabilă în materia respectivă. Dimpotrivă, textul de lege criticat garantează accesul liber la justiţie, prin instituirea unei modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale şi posibilitatea contestării actului emis de Comisia Naţională a Vânzărilor Imobiliare, în faţa instanţei de contencios administrativ. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a aduce nici o atingere dreptului la apărare sau egalităţii în faţa legii, nici de a restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât au în vedere stabilirea unor drepturi egale numai pentru investitorii aflaţi în aceeaşi situaţie faţă de societatea deţinută public, în considerarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care, potrivit practicii Curţii Constituţionale, nu înseamnă uniformitate. Se mai arată că prin aceste dispoziţii de lege nu este îngrădit accesul liber la justiţie şi nici nu este încălcat principiul constituţional al garantării dreptului la apărare.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens precizează că nu este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece textul ce face obiectul excepţiei se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei juridice, respectiv acţionarilor care contestă preţul acţiunilor pentru care se face oferta publică obligatorie de preluare. Se mai arată că art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 nu îngrădeşte liberul acces la justiţie şi nici nu încalcă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau prevederile art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 165/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 29 noiembrie 2002.

Prevederile legale criticate au, în redactarea modificată, următorul conţinut:

„(7) În cazul în care, în termen de 10 zile de la data publicării anunţului, investitorii care deţin, singuri sau acţionând în mod concertat cu alte persoane, cel puţin 75 % din restul acţiunilor pentru care se face oferta obligatorie de preluare contestă preţul stabilit, va fi numit un nou evaluator independent angajat de către aceşti investitori, care va stabili preţul de cumpărare pentru oferta publică de preluare, în conformitate cu metodele prevăzute la alin. (2).

Dacă preţul stabilit de noul evaluator este mai mare cu până la 20% faţă de preţul stabilit de primul evaluator, preţul se va fixa la valoarea dată de media aritmetică a celor două valori. În cazul în care noul preţ stabilit este mai mare cu peste 20% faţă de preţul stabilit de primul evaluator, preţul va fi determinat printr-o nouă expertiză efectuată de un evaluator independent desemnat de comun acord de iniţiatorul ofertei şi de acţionarii contestatari.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) − Egalitatea în drepturi, în art. 21 − Accesul liber la justiţie, în art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de apărare şi în art. 53 − Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De asemenea, sunt invocate dispoziţiile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că ulterior sesizării sale prin Încheierea din 6 aprilie 2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată expres prin titlul XI art. 291 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.

Dispoziţiile art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 165/2002, nu au mai fost preluate în Legea nr. 297/2004.

Prin urmare, dispoziţia de lege criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai este în vigoare. Pe cale de consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă şi nu mai poate fi supusă controlului de constituţionalitate, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, excepţie ridicată de reclamantul Adrian Andrici în Dosarul nr. 15.598/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2004.