Decizia
Curții Constituționale nr. 486/2003
M. Of. nr. 43 din 19 ianuarie 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D
E C I Z I A Nr. 486
din 11 decembrie 2003
referitoare
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Decretul nr.
143/1955 privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice și ale art.
25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
republicată
Nicolae Popa − președinte
Costică Bulai − judecător
Nicolae Cochinescu − judecător
Constantin Doldur − judecător
Kozsokár Gábor − judecător
Petre Ninosu − judecător
Șerban Viorel Stănoiu −
judecător
Lucian Stângu − judecător
Ioan Vida − judecător
Aurelia Popa − procuror
Florentina Geangu −
magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955
privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice și ale art. 25 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
republicată, excepție ridicată de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al
Tribunalului Galați − Secția civilă.
La apelul nominal răspunde autorul
excepției, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Autorul excepției solicită admiterea
acesteia, motivând că art. 15 din Decretul nr. 143/1955, care prevede obligația
pentru jurisconsulți de a-și desfășura activitatea numai pe baza contractului
de muncă, este anacronic, contravenind prevederilor Constituției privitoare la
dreptul la muncă în condițiile economiei de piață, și că art. 25 din Legea nr.
51/1995, republicată, este de asemenea neconstituțional, deoarece interzice
consilierilor juridici, sub sancțiunea legii penale, acordarea de asistență
juridică.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând
jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 81 din 25 mai 1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999.
Se arată că dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate se
regăsește în art. 2 și 3 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și
exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, care abrogă Decretul nr. 143/1955. Se
arată, de asemenea, că art. 10 lit. a) din Legea nr. 514/2003 prevede expres
incompatibilitatea profesiilor de avocat și consilier juridic.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie
2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.362/C/2003, Tribunalul Galați −
Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955
privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice și ale art. 25 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
republicată. În fapt, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, prin Hotărârea
nr. 8 din 20 mai 2003, pronunțată de Arbitrajul Camerei de Comerț, Industrie și
Agricultură Galați, s-a respins acțiunea formulată de Alecu Petrea, autorul
excepției, în contradictoriu cu intimata Societatea Comercială Metex −
S.A. din Galați, prin care el solicitase suma de 61.941.126 lei reprezentând
contravaloarea prestației de reprezentare a intima tei într-un proces civil.
Instanța de arbitraj a reținut că autorul excepției nu a reprezentat intimata
în baza unui contract de muncă, ci în baza unei convenții civile, deși nu avea
calitatea de avocat în sensul art. 20 și art. 22 din Legea nr. 51/1995,
republicată. Hotărârea a fost atacată cu acțiune în anulare, în fața Secției
civile a Tribunalului Galați, iar în cadrul acestei acțiuni contestatorul Alecu
Petrea a ridicat excepția de neconstituționalitate în discuție.
În motivarea excepției de
neconstituționalitate, se arată că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile
constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept,
ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 37 alin. (1)
referitoare la dreptul de asociere [devenit art. 40 alin. (1) din Constituția
revizuită], ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă și la alege
rea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituția revizuită], ale art.
49 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
(devenit art. 53 din Constituția revizuită) și ale art. 134 alin. (1) referitor
la economia de piață [devenit art. 135 alin. (1) din Constituția revizuită]. În
argumentarea excepției, se arată că dispozițiile criticate sunt anacronice, nu
se corelează cu legislația în vigoare, fiind astfel contrare principiilor și
drepturilor consacrate de Constituție și tratatele internaționale privitoare la
drepturile omului. Se susține că prin art. 25 din Legea nr. 51/1995,
republicată, li se interzice consilierilor juridici acordarea de asistență
juridică, sub sancțiunea legii penale, punându-i astfel în imposibilitate de
a-și practica profesia aleasă, profesie prin excelență liberală.
Exprimându-și opinia asupra
excepției, Tribunalul Galați − Secția civilă arată că toți
absolvenții Facultății de drept au posibilitatea de a opta pentru exercitarea
anumitor funcții și profesii, dobândind drepturi a căror exercitare este
limitată de această opțiune. Autorul excepției și-a ales profesia și locul de muncă
în mod liber, fără ca drepturile constituționale să-i fie încălcate, iar
exercitarea acestei profesii se face în condițiile Decretului nr. 145/1955.
Caracterul eventual anacronic al acestui decret nu poate fi înlăturat decât
prin intervenția legiuitorului. De asemenea, instanța de judecată arată că art.
25 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu încalcă prevederile Constituției,
deoarece existența sa este justificată de specificul exercitării profesiei de
avocat: raporturile care se stabilesc între client și avocat, natura mandatului
special dat avocatului, răspunderea avocatului pentru exercitarea defectuoasă a
mandatului primit, natura liberală a acestei profesii.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului,
pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul
de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepția invocată este
inadmisibilă, deoarece soluționarea cauzei nu depinde de prevederile legale
supuse controlului de constituționalitate, în consecință nu este îndeplinită
cerința cuprinsă în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Pe de
altă parte, precizează că raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor
Decretului nr. 143/1955 privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice
la prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea funcției de
avocat nu poate face obiectul contenciosului constituțional, care are în vedere
compatibilitatea textului criticat cu dispozițiile constituționale, iar nu
compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar
rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În
acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 81 din 25 mai
1999. Pe fond, Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată în raport cu
fiecare dintre pre vederile constituționale invocate de autorul excepției.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale supuse
controlului sunt constituționale. În ce privește pretinsa contrarietate a
dispozițiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 16 din
Constituție, se arată că inegalitatea statutului celor două categorii
profesionale are la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuțiilor
fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce privește faptul că,
într-un caz, ne aflăm în prezența unui contract de muncă, în timp ce, în
celălalt caz, activitatea se desfășoară în baza unui contract de mandat ce
împrumută elemente ale contractului de antrepriză. Referitor la
neconstituționalitatea art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, față de art.
38 alin. (1) din Constituție, se arată că textul de lege criticat nu îngrădește
dreptul la muncă al consilierilor juridici. Susținerile autorului excepției,
potrivit cărora dispozițiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 nu mai corespund
realităților sociale prezente și că sunt inechitabile pentru o mare categorie
de juriști, nu reprezintă critici de neconstituționalitate. Cu privire la celelalte
prevederi constituționale invocate de autorul excepției, se precizează că aceste
critici sunt irelevante pentru soluționarea excepției.
Președinții celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate ridicate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii
nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal
sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din
Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din
Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate
ridicată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art. 15 din
Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea și funcționarea oficiilor
juridice, care prevăd că Jurisconsulții, ca angajați ai unităților la care
activează, sunt supuși prevederilor Codului muncii, iar pe de altă parte,
dispozițiile art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea și
exercitarea profesiei de avocat, dispoziții conform cărora Exercitarea
oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat, de
către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaților, constituie
infracțiune și se sancționează potrivit legii penale.
Autorul excepției susține că aceste
dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare
la egalitatea în drepturi, ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la
muncă și la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituția
revizuită], ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituția revizuită) privind
restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 134
alin. (1) [devenit art. 135 alin. (1) din Constituția revizuită] referitor la
economia de piață. În motivarea excepției, se arată că este încălcat principiul
egalității în drepturi, deoarece jurisconsulții, deși au aceeași pregătire ca
avocații, nu-și pot exercita profesia decât în cadrul unui contract de muncă și
în condiții prevăzute de Codul muncii. Dispozițiile art. 25 din Legea nr.
51/1995 interzic jurisconsulților dreptul de a exercita profesia de avocat,
deci dreptul de a exercita o profesie pentru care s-au pregătit. Se mai arată
că dispozițiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 sunt contrare principiilor
economiei de piață și inechitabile pentru o mare categorie de juriști, contravenind
astfel prevederilor constituționale.
Examinând textele de lege ce fac
obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Referitor la dispozițiile
Decretului nr. 143/1955, ulterior sesizării Curții Constituționale, acestea au
fost abrogate în temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 514/2003 privind
organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003. Potrivit
noii reglementări, consilierii juridici pot să fie numiți în funcție sau
angajați în muncă, în condițiile legii (art. 2); cei numiți în funcție au
statutul de funcționar, potrivit funcției și categoriei acesteia [art. 3 alin.
(1)], iar cei angajați în muncă au statutul de salariat [art. 3 alin. (2)]. De
asemenea, conform dispozițiilor art. 10 lit. a) și c) din Legea nr. 514/2003,
exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de
avocat și cu orice altă profesie autorizată sau salarizată în țară sau în
străinătate.
Cu privire la excepția ridicată,
este de observat că absolvenții facultăților de drept au acces și pot exercita
diferitele profesii juridice numai în condițiile stabilite prin legile de
organizare și exercitare a acelor profesii, ceea ce exclude ipoteza
inegalității în drepturi a juriștilor care exercită o profesie, în raport cu
cei care exercită o altă profesie, ori îngrădirea dreptului la muncă al
acestora.
Curtea constată că nu sunt
întemeiate criticile de neconstituționalitate, deoarece nici reglementările
legale ce configurează statutul juridic al consilierului juridic și nici acelea
privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate
neconstituționale. Pretinsa inegalitate a statutului celor două categorii
profesionale are la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuțiilor și al
temeiurilor juridice ale fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce
privește faptul că într-un caz ne aflăm în prezența unui contract de muncă, în
timp ce în celălalt caz activitatea se desfășoară în baza unui contract de
mandat ce împrumută elemente ale contractului de antrepriză. În acest sens este
și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu Decizia nr. 81 din 25 mai
1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie
1999.
Cu privire la susținerea că
dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituție,
republicată, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți
poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru
apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și pe cele ale art.
135 alin. (1) din Legea fundamentală, republicată, referitoare la economia de
piață, Curtea constată că acestea nu au legătură cu prevederile legale a căror
neconstituționalitate a fost invocată.
II. Cea de a doua critică de
neconstituționalitate privește raportarea de către autorul excepției a
dispozițiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 la prevederile art. 25 din Legea
nr. 51/1995, republicată. Curtea constată că examinarea constituționalității
unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile
constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi
între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la
dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge,
inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională,
numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre
ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind
constituționalitatea unor texte de lege.
În ceea ce privește dispozițiile art.
22 din Legea nr. 51/1995 (devenit art. 25 în urma republicării legii), Curtea
Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității acestora prin Decizia
nr. 66/1996, definitivă prin Decizia nr. 124/1996, ambele publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, pre cum
și prin Decizia nr. 391/1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998. Curtea a precizat că incriminarea
exercitării ilegale a profesiei de avocat este consecința logică a garantării
constituționale a dreptului la apărare prin asistarea de către un avocat, adică
de o persoană având această calitate dobândită în condițiile legii.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată,
al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al art. 25 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955
privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice și ale art. 25 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
republicată, excepție ridicată de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al
Tribunalului Galați − Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din
data de 11 decembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA |
Magistrat-asistent, Florentina Geangu |