Decizia Curţii Constituţionale nr. 485/2004

M. Of. nr. 1205 din 16 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 485

din 9 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, excepţie ridicată de  Hu Zhi Hong în Dosarul nr. 1.395/2004 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că procedura administrativă prevăzută de textul de lege criticat nu reprezintă o jurisdicţie specială în accepţiunea constituţională a noţiunii, astfel încât nu se aduce atingere principiului liberului acces la justiţie. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 

Prin Încheierea din 28 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.395/2004, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, excepţie ridicată de Hu Zhi Hong. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat „impune, ca prim grad de jurisdicţie, urmarea unei proceduri prealabile, şi ca un al doilea grad de jurisdicţie, cererea formulată tribunalului. Ca atare, procedura prealabilă este o jurisdicţie administrativă obligatorie, ce se desfăşoară în faţa unui organ cu activitate jurisdicţională în această materie”. Or, potrivit art. 21 din Constituţie, accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin nici un mijloc, cu atât mai mult cu cât alin. (4) prevede că jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ arată că, pentru a ne afla în prezenţa unei activităţi de jurisdicţie realizate de un organ independent de părţile în conflict, „ce funcţionează în cadrul unui organ al administraţiei publice, este obligatoriu ca această activitate să se desfăşoare după o procedură imperativă, prevăzută de lege, să fie întemeiată pe contradictorialitate, egalitatea părţilor, publicitatea dezbaterilor şi dreptul la apărare”. Însă, în ceea ce priveşte procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, aceasta asigură controlul legalităţii actelor administrative de autoritate de către însuşi organul care a emis actul, precum şi de către organul ierarhic superior, astfel încât nu poate fi calificată drept o procedură jurisdicţională specială. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat este neîntemeiată. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. 

Guvernul apreciază că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate nu constituie o încălcare a Legii fundamentale, ci, potrivit jurisprudenţei Curţii în această materie, nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau ierarhic. 

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 nu îngrădesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, întrucât procedura reglementată nu reprezintă o jurisdicţie specială administrativă, deci o activitate realizată conform unei proceduri imperative, prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanţelor de judecată, desfăşurată însă paralel şi separat de aceasta. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, dispoziţii care au următorul conţinut: 

− Art. 5 alin. 1 şi 2: „Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta. 

În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (4): „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”

Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 188/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, sau Decizia nr. 220/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Cu acest ultim prilej, Curtea a reţinut că textele de lege criticate stabilesc obligativitatea îndeplinirii procedurii administrative prealabile sesizării instanţei judecătoreşti, precum şi limitele şi condiţiile pentru realizarea acestei proceduri speciale, obligatorii. 

De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin aceste dispoziţii a recursului graţios sau ierarhic reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate, iar pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii. 

În ceea ce priveşte „jurisdicţiile speciale administrative”, Curtea a stabilit că acestea reprezintă „o activitate jurisdicţională realizată de un organ de jurisdicţie ce funcţionează în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autorităţi administrative autonome, care se realizează conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanţelor de judecată, desfăşurată însă paralel şi separat de aceasta. Textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, prevederi care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat ilegal, întrucât dispoziţia constituţională a desfiinţat condiţia prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdicţională. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau ierarhic.”

Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A). d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A  CO N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, excepţie ridicată de Hu Zhi Hong în Dosarul nr. 1.395/2004 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2004.