Decizia Curţii Constituţionale nr. 485/2003

M. Of. nr. 30 din 14 ianuarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I E  Nr. 485

din 11 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Afrodita Laura Tutunaru − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, excepţie ridicată de Gabriel Biriş în Dosarul nr. 1.927/CA/2002 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei consideră că prevederea legală supusă controlului încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, întrucât permite ministrului finanţelor publice să emită ordine prin care să stabilească cuantumul baremurilor anuale pentru calculul plăţilor anticipate cu titlu de impozit.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul contestat nu atribuie ministrului finanţelor publice competenţa de a emite acte de legiferare, ci stabileşte doar criteriile ce urmează a fi avute în vedere la modul de calcul al impozitului pe venit.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.927/CA/2002, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.

Excepţia a fost ridicată în dosarul de mai sus de reclamantul Gabriel Biriş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că impozitul pe venit ar trebui stabilit numai prin lege emisă de Parlament şi promulgată de Preşedinte. Chiar şi în condiţiile în care, potrivit art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Guvernul poate emite ordonanţe în baza unei legi de abilitare, în limitele şi condiţiile prevăzute de aceasta, împrejurarea că textul contestat permite posibilitatea ministrului finanţelor publice să emită ordine în vederea aprobării baremurilor anuale pentru calculul plăţilor anticipate cu titlu de impozit nu face altceva decât să scoată reglementarea acestor baremuri de impozit de sub controlul Parlamentului. În opinia autorului excepţiei, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2002, contrar dispoziţiei constituţionale citate, reglementează efectiv cuantumul impozitului pe venit datorat de contribuabili pentru veniturile obţinute din salarii, activităţi independente, închirierea bunurilor mobile sau imobile, drepturi de proprietate intelectuală şi pensii.

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea impozitului în condiţiile prevăzute de actul normativ atacat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă o măsură conformă principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Din analiza textului de lege criticat rezultă că baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plăţilor anticipate cu titlu de impozit va fi stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, luându-se în calcul 1/2 din rata inflaţiei prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflaţiei realizate pe perioada ianuarie-octombrie şi a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Prin această reglementare legiuitorul nu a făcut altceva decât să delege ministrului finanţelor publice competenţa de a calcula şi aproba baremurile de impunere cu respectarea criteriilor impuse de textul contestat.

Referitor la susţinerea autorului excepţiei ce vizează nelegalitatea ordinului menţionat, Guvernul consideră că aceasta este o problemă de aplicare a legii, care excede controlului contenciosului constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere emis de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, şi care au următorul conţinut:

Art. 8 alin. (3): „Începând cu anul fiscal 2002 baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plăţilor anticipate cu titlu de impozit se stabileşte luîndu-se în calcul 1/2 din rata inflaţiei prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflaţiei realizate pe perioada ianuarie-octombrie şi a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 138 alin. (1) din Constituţia României. După aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate sunt cuprinse în art. 139 alin. (1) cu următorul conţinut:

Art. 139 alin. (1): „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din analiza dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 rezultă numai obligativitatea stabilirii prin lege a impozitelor, nu şi a modului în care acestea se calculează. În consecinţă, legiuitorul este liber să delege Executivul cu rezolvarea acestei probleme, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 108 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată.

Se constată, aşadar, că dispoziţiile atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu constituie acte de legiferare, ci acte de aplicare a legii − care implică doar calculul şi aprobarea baremurilor de impunere cu respectarea criteriilor impuse de textul criticat − pe deplin concordante cu Legea fundamentală.

Nu poate fi primită nici critica având ca obiect Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1/2002, dat fiind că examinarea legalităţii acestui act normativ nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci în aceea a instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) şi al art. 139 alin. (1) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, excepţie ridicată de Gabriel Biriş în Dosarul nr. 1.927/CA/2002 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2003.