Decizia Curţii Constituţionale nr. 480/2003

M. Of. nr. 126 din 12 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 480

din 11 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945−22 decembrie 1989

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945−22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Stela Pleşa în Dosarul nr. 203/2003 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 425C/2003.

La apelul nominal sunt prezenţi autorul excepţiei, Virgil Baloescu, prin avocat Mihai Ştreangă, Virgil Muşat şi Florin Muşat, prin avocat Gabriela Marincaş, lipsind Societatea Comercială „TITAN A.L.” − S.A., faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Din oficiu Curtea ridică problema conexării dosarelor, având în vedere obiectul identic al cauzelor.

Reprezentanţii părţilor prezente nu se opun conexării cauzelor.

Având cuvântul asupra acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, întrucât au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate.

Curtea, deliberând, decide conexarea Dosarului nr. 425C/2003 la Dosarul nr. 268C/2003, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, conform căruia „Procedura jurisdicţională [...] se completează cu regulile procedurii civile [...]”, raportat la art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „[...] întrunirea mai multor pricini [...] în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură [...] poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o”.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, arătând că prin dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care reglementează o prescripţie specială a dreptului la acţiune a foştilor proprietari, se realizează de fapt, pe cale ocolită, o expropriere a acestora. Arată că, deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestui text prin Decizia nr. 296/2003, soluţia pronunţată nu o consideră „constituţională”, deoarece nu se poate garanta imprescriptibilitatea unui drept şi apoi, pe cale de excepţii, adoptate dintr-un motiv sau altul de oportunitate, să se încalce textul Constituţiei de garantare a proprietăţii. În susţinere depune note scrise.

Avocata celorlalte părţi prezente solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii textului art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, statuând că acest text este constituţional.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 27 mai 2003 şi 1 septembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 203/2003 şi nr. 5.182/2003, Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Stela Pleşa şi Virgil Baloescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat încalcă art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 privind protecţia proprietăţii private şi art. 49 privind restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi. Se mai susţine că dispoziţia legală criticată este contrară „atât prevederilor dreptului comun privitoare la imprescriptibilitatea dreptului la acţiune privind nulitatea absolută, cât şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţie”.

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În opinia Guvernului, derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie ori a dispoziţiilor constituţionale ce privesc protecţia proprietăţii private, ci o normă specială faţă de reglementarea generală, normă ce este impusă de necesitatea clarificării situaţiei juridice a unor imobile. Arată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 296/2003, statuând că acest text nu contravine prevederilor constituţionale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 33/2003, statuând că acest text este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945−22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conţinut:

− Art. 46 alin. (5): „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21, 41 şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare, astfel art. 41 a devenit art. 44, art. 49 a devenit art. 53, art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5). Dispoziţiile fostului art. 135 alin. (1) nu se mai regăsesc la art. 136, ele fiind incluse în prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.

În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.

Cu aceeaşi ocazie Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Şi, în sfârşit, Curtea a reţinut că imprescriptibilitatea, consfinţită în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.

Soluţia adoptată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945−22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Stela Pleşa şi Virgil Baloescu în dosarele nr. 203/2003 şi nr. 5.182/2003 ale Judecătoriei Oradea şi, respectiv, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2003.