Decizia Curții Constituționale nr. 479/2004

M. Of. nr. 62 din 18 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 479

din 9 noiembrie 2004

asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Ion Predescu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Benke Károly − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, precum și celor ale art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄ARIS” − S.A. Baia Mare în Dosarul nr. 1.016/2004 al Tribunalului Maramureș − Secția comercială. 

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate nu instituie un transfer de proprietate și, prin urmare, nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție, iar omisiunea legislativă de reglementare a situației unor bunuri excedează competenței Curții Constituționale. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.016/2004, Tribunalul Maramureș − Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, precum și celor ale art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄ARIS” − S.A. Baia Mare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, precum și cele ale art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995 încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2), (3) și (6). 

Se apreciază că prevederile criticate „omit a reglementa situația terenurilor și a clădirilor care la momentul apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2000 și a Legii nr. 713/2001 erau și sunt în proprietatea tabulară legală a persoanelor fizice sau juridice”, ceea ce face ca aplicarea prevederilor criticate să reprezinte o expropriere. În acest mod, se încalc㠄principiul constituțional potrivit căruia dreptul de proprietate este garantat, indiferent de forma de proprietate”, precum și dispozițiile constituționale referitoare la expropriere, care se face cu o justă și prealabilă despăgubire, aceasta fiind stabilită prin acordul părților sau pe cale judecătorească. 

Autorul excepției mai arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000 a fost respinsă de către Parlament, prin urmare aceasta este inexistentă. 

Tribunalul Maramureș − Secția comercială consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, „având în vedere că atât proprietatea publică, cât și cea privată sunt proteguite în egală măsură potrivit art. 41 (devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 44) și art. 135 (devenit art. 136) din Constituție”. În legătură cu pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la expropriere, se arată c㠄Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2003 reglementează reintegrarea în patrimoniul unităților de învățământ din sistemul învățământului de stat a imobilelor care au aparținut Ministerului Învățământului și care în baza Legii nr. 15/1990 au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale”. 

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. 

Guvernul precizează că, în realitate, prevederile legale criticate pentru neconstituționalitate sunt cele ale art. 166 alin. (41) și (42) din Legea învățământului nr. 84/1995. 

În punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că prevederile art. 166 alin. (41) din Legea învățământului au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea „statuând că aceste prevederi nu aduc atingere dispozițiilor privitoare la garantarea proprietății din Legea fundamentală”. Guvernul susține că, „în spiritul celor statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 85/2001, pentru a elimina o eventuală interpretare a textelor în cauză în sensul neconstituționalității lor, prin Legea nr. 520/2002 s-a modificat alin. (42) al art. 166 din Legea nr. 84/1995, teza finală a acestui alineat prevăzând expres: «Nu fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului București, terenurile și clădirile deținute de unitățile de învățământ în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice»“. Se mai arată c㠄această soluție legislativă este menținută și prin proiectul de modificare și completare a Legii învățământului nr. 84/1995 − forma adoptată de cele două Camere ale Parlamentului”. 

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se susține c㠄textele legale criticate sunt conforme prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”. 

De asemenea, se mai arată că prevederile criticate nu încalcă nici prevederile constituționale ale art. 136 alin. (3), întrucât „textul constituțional menționat prevede că prin lege organică se pot stabili și alte categorii de bunuri ce constituie obiectul exclusiv al proprietății publice, ceea ce se face, de altfel, prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000 și art. I din Legea nr. 713/2001”. În acest sens se invocă și jurisprudența Curții Constituționale. 

Avocatul Poporului apreciază că prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2)−(9) și art. 136 alin. (1), (2), (4) și (5) nu au incidență în cauză. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, precum și cele ale art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 decembrie 2001. 

În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției formulate în memoriul depus la instanță de către autorul excepției de neconstituționalitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000, prin cele ale art. I pct. 1 din Legea nr. 713/2001 de aprobare a ordonanței de urgență, cu modificări și completări, precum și prin dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2001 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 29 decembrie 2001. 

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile criticate au fost modificate prin art. I pct. 14 din Legea nr. 354/2004 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, însă soluția legislativă inițială a fost, în principiu, conservată. În concordanță cu jurisprudența sa, Curtea va examina constituționalitatea textului art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:

− Art. 166 alin. (41): „Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat − grădinițe, școli generale, primare și gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri școlare, școli de arte și meserii și școli postliceale − fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului București, și sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de învățământ. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităților de învățământ preuniversitar de stat și sunt administrate de acestea. Nu fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului București, terenurile și clădirile deținute de unitățile de învățământ în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice.”

Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate în susținerea acesteia sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6), care au următorul cuprins:

− Art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6): „(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. 

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. 

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. [...]

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.”

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, critica de neconstituționalitate constă în susținerea că prin dispozițiile art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995 se realizează o expropriere în ceea ce privește „terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat”, încălcându-se astfel prevederile constituționale referitoare la garantarea proprietății, precum și cele referitoare la expropriere. 

Curtea constată că dispozițiile art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995, astfel cum au fost modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 206/2000, au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 85 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 iunie 2001, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995. În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut: „acest text de lege nu contravine art. 41 alin. (1)−(3) din Constituție. Reglementarea cuprinsă în textele de lege criticate de autorii excepției privește terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea învățământul preuniversitar, făcând astfel parte din domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București. Apartenența acestor bunuri la domeniul public implică în mod incontestabil existența unui titlu legal pe care instanțele de judecată urmează să îl verifice. 

În măsura în care în procesul de aplicare a acestor prevederi legale s-ar nesocoti dispozițiile constituționale referitoare la protecția proprietății private, prevederile cuprinse în alin. (41) al art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 ar putea fi interpretate ca având un înțeles contrar Constituției. Acest aspect privește însă aplicarea legii, care este de competența instanțelor judecătorești, iar nu controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională”. Cu privire la acest aspect, neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 

Din examinarea textului de lege criticat, Curtea observă că nu s-a operat un transfer de proprietate, astfel că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (3) și (6), prin care se reglementează exproprierea și stabilirea despăgubirilor în cazul exproprierii. 

De asemenea, în legătură cu susținerea autorului excepției, în sensul că prevederile criticate „omit a reglementa situația terenurilor și a clădirilor care la momentul apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 206/2000 și a Legii nr. 713/2001 erau și sunt în proprietatea tabulară legală a persoanelor fizice sau juridice”, Curtea constată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A   C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄ARIS” − S.A. Baia Mare în Dosarul nr. 1.016/2004 al Tribunalului Maramureș − Secția comercială. 

Definitivă și general obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

Magistrat-asistent,

Benke Károly