Decizia Curţii Constituţionale nr. 476/2004

M. Of. nr. 47 din 14 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 476

din 9 noiembrie 2004

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Benke Károly − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, excepţie ridicată de Elena Turcăreasa în Dosarul nr. 347/2004 al Judecătoriei Constanţa. 

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin mandatar Maria Marinescu, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile criticate nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, întrucât acesta nu este un drept absolut, în acest sens fiind atât jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi cea a Curţii Constituţionale. De asemenea, se apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin nici art. 44 din Constituţie, acestea reglementând procedura de redobândire a dreptului de proprietate anterior pierdut. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 347/2004, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, excepţie ridicată de Elena Turcăreasa. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, precum şi celor ale art. 44 alin. (1). 

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că, prin limitarea termenului în care se poate solicita restituirea unor monede de aur, „s-a încălcat în mod flagrant accesul liber la justiţie”, prevăzut de art. 21 din Constituţie. De asemenea, se mai arată că restituirea bunurilor sale ar trebui să poată fi „solicitată oricând, în faţa unei instanţe judecătoreşti”, atât timp cât „dreptul de a solicita restituirea [...] este imprescriptibil”. Autorul excepţiei arată, de asemenea, că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) prin confiscarea, de către statul român, a monedelor de aur în cauză. 

Judecătoria Constanţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată. 

Se apreciază că, „stabilind un termen (de altfel şi foarte scurt, iar multe dintre persoanele interesate neavând pregătire juridică) în care persoanele interesate pot revendica bunurile confiscate”, dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 21 şi art. 44 alin. (1) din Constituţie „potrivit cu care orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale legitime, în speţă fiind vorba despre dreptul de proprietate garantat prin art. 41 alin. (1) din Constituţie”. 

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului. 

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 

În punctul de vedere comunicat, se arată că prevederile legale criticate „nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate al persoanelor cărora le-au fost preluate abuziv obiecte de natura celor arătate, ci se oferă instrumente concrete, eficiente, de recuperare a acelor obiecte, expresie a garantării proprietăţii în actualul sistem constituţional”. Se mai consideră că nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt încălcate, întrucât se „prevede expres dreptul celor interesaţi de a se adresa justiţiei cu cererea lor pentru a-şi satisface interesele legitime”. 

De asemenea, se arată că „nici dreptul de proprietate şi nici accesul liber la justiţie nu pot fi exercitate în afara cadrului legal”. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că prevederile criticate „oferă o cale de recuperare a obiectelor abuziv preluate, în deplin acord cu prevederile constituţionale”, şi că „raţiunea acestei măsuri este asigurarea unei anumite stabilităţi a circuitului civil”. Totodată, se apreciază că dispoziţiile criticate stabilesc „un termen special de prescripţie extinctivă, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 din Constituţie”. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 

În punctul de vedere comunicat se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a fost republicată, iar „dispoziţiile art. 34¹ alin. (1) se regăsesc în prezent la art. 26 alin. (1)”. Se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării”. 

Se apreciază, în punctul de vedere prezentat, că prevederea legală criticată nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21, întrucât „legiuitorul a consacrat posibilitatea pentru persoanele ale căror obiecte din metale preţioase au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, de a solicita instanţelor de judecată restituirea acestor obiecte”. Guvernul subliniază că „din interpretarea sistematică a legii fundamentale reiese că cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, având totodată şi obligaţiile stabilite prin acestea, iar, pe de altă parte, stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată sunt atributul exclusiv al legiuitorului”. În acest sens, se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 185 din 27 aprilie 2004. 

Guvernul susţine că „în intenţia de a asigura accesul la justiţie a persoanelor interesate”, legiuitorul „a prelungit termenul de formulare a cererilor de restituire până la data de 31 decembrie 2003”. 

De asemenea, se apreciază că „pierderea dreptului de a solicita restituirea obiectelor din metale preţioase ca urmare a neintroducerii cererii în termenul legal apare şi ca o sancţiune a lipsei de diligenţă, a atitudinii pasive a beneficiarului dispoziţiilor legale”, acesta neputând, astfel, invoca încălcarea accesului liber la justiţie. 

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), Guvernul arată că, „potrivit tezei a II-a a aceluiaşi alineat, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”, iar „în baza acestei legitimări constituţionale şi pentru anumite raţiuni ce ţin de asigurarea securităţii circuitului civil, legiuitorul a instituit un termen înăuntrul căruia urmează a fi introduse cererile de restituire”. 

Guvernul susţine că aprecierea imprescriptibilităţii dreptului la acţiunea în revendicare având ca obiect bunurile mobile „rămâne o chestiune de aplicare a legii, neputând face obiectul contenciosului constituţional”. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 

În punctul de vedere comunicat se susţine că, prin „instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, înăuntrul căruia o persoană are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime”, prevederile art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 din Constituţie. 

De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că nici dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie nu sunt încălcate, întrucât „dreptul de proprietate al persoanelor fizice ale căror obiecte din metale preţioase au fost preluate în mod abuziv este garantat de Constituţie în limitele şi cu conţinutul stabilite de lege, în cazul de faţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000”. 

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002. Aşa cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, în realitate, critica se referă numai la alin. 1 al art. 34¹. 

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2002, termenul de intrare în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a fost prorogat pentru data de 1 ianuarie 2003 (urmând ca termenul de un an pentru restituirea metalelor preţioase confiscate în mod abuziv, introdus prin Legea nr. 261/2002, să curgă de la această dată). 

Ulterior, prin Ordonanţa Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 2 februarie 2003, au fost aduse unele modificări Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, dispunându-se, prin art. III, şi republicarea acesteia. În urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, fostul art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a devenit art. 26 alin. (1), cu următorul cuprins:

− Art. 26 alin. (1): „Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.”

În consecinţă, în mod greşit autorul excepţiei s-a referit la dispoziţiile art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 la data ridicării excepţiei, dispoziţiile criticate fiind prevăzute la art. 26 alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă republicate, care constituie obiectul excepţiei. 

Textele constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia sunt art. 21 şi art. 44 alin. (1), care au următorul cuprins:

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”

− Art. 44 alin. (1): „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că prin limitarea termenului în care se poate solicita restituirea unor obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase se încalcă prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie, iar prin decăderea din dreptul de a mai introduce o asemenea acţiune în justiţie se aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1). 

Curtea constată că prin stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu se încalcă dispoziţiile art. 21 privind dreptul la liber acces la justiţie şi la un proces echitabil. Sub acest aspect, Curtea Constituţională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că judecătorul „«spune dreptul» [...], dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege”. 

De altfel şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul de acces la justiţie nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975). 

În ceea ce priveşte susţinerea că dispoziţiile legale în cauză ar încălca prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Textul de lege nu numai că nu atentează la dreptul de proprietate, care a fost grav lezat în timpul regimului trecut, ci, dimpotrivă, creează posibilitatea reconstituirii sale pe calea acţiunii în justiţie, introdusă cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Elena Turcăreasa în Dosarul nr. 347/2004 al Judecătoriei Constanţa. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2004.