Decizia Curţii Constituţionale nr. 475/2003

M. Of. nr. 115 din 9 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 475

din 9 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mădălina Ştefania Diaconu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” − S.A. din Bacău în Dosarul nr. 5.734/2003 al Tribunalului Iaşi − Secţia comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsind cealaltă parte, Societatea Comercială „Fortus” − S.A. din Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei ridicate, arătând că textele criticate sunt de natură să creeze o discriminare între stat, ca acţionar, sau cei care au cumpărat acţiuni de la stat, pe de o parte, şi ceilalţi acţionari ai unei societăţi comerciale, pe de altă parte, şi să aducă grave atingeri dreptului de proprietate al acestora din urmă. În cazul societăţilor deschise, statul are, în calitate de acţionar, posibilităţi pe care ceilalţi acţionari nu le au, cum ar fi cea de a majora capitalul respectivei societăţi prin aporturi în natură.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională apreciind că acesta este în deplină conformitate cu Legea fundamentală.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iulie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.734/2003, Tribunalul Iaşi − Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 208/2002 şi a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” − S.A. din Bacău.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 este neconstituţional, pentru că a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, emisă cu încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu a existat o lege specială de abilitare. În ceea ce priveşte conţinutul art. 47¹ din Legea nr. 137/2002, consideră că excepţia prevăzută de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 este de natură să creeze un dezechilibru între acţionarul majoritar şi ceilalţi acţionari ai unei societăţi comerciale, să aducă grave atingeri dreptului de proprietate al acţionarilor minoritari, conducând la reducerea substanţială a cotelor din capitalul social pe care le deţin aceşti acţionari. Consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (5) din Constituţie, referitoare la ocrotirea proprietăţii private.

Tribunalul Iaşi − Secţia comercială apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. Arată, în acest sens, că, „Deşi modificarea Legii nr. 137/2002 nu a fost prevăzută în mod expres prin Legea nr. 680/2002, totuşi aceasta rezultă în mod indirect din art. 1 pct. II.4 şi pct. II.6”, iar „prin introducerea art. 47¹ în cuprinsul Legii nr. 137/2002 nu se aduce atingere dreptului de proprietate al acţionarilor, ci o înlăturare a societăţilor de investiţii financiare de la acordarea unui drept de preferinţă”, care nu este identic cu dreptul de proprietate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 nu încalcă prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţie, întrucât această ordonanţă a fost emisă în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nefiind necesară o lege specială de abilitare. Dispoziţiile art. 47¹, introdus în Legea nr. 137/2002, nu sunt contrare prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie. Prin dispoziţiile legale criticate „legiuitorul a înţeles să stabilească regimul juridic al majorării capitalului social, în considerarea scopului accelerării procesului privatizării”, fără să aducă atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de ceilalţi acţionari. Arată, de asemenea, că „Statul a intervenit astfel pentru protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiară, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie”.

Avocatul Poporului consideră că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 „deoarece procedura de majorare a capitalului social − exceptarea societăţilor de investiţii financiare de la acordarea unui drept de preferinţă − aşa cum este stabilită prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, nu aduce atingere dreptului de proprietate privată a celorlalţi acţionari”. Nu se creează un regim preferenţial de ocrotire a proprietăţii private a statului, în defavoarea acţionarilor minoritari, ci se instituie o garanţie în sensul prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituţie sunt nerelevante, întrucât Legea nr. 137/2002 a fost modificată printr-o ordonanţă de urgenţă adoptată în condiţiile prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie, şi nu printr-o ordonanţă emisă în baza unei legi speciale de abilitare a Guvernului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, în integralitatea sa, precum şi dispoziţiile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii introduse prin art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, având următorul cuprins: „Sunt exceptate de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002.”

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi, art. 107 alin. (3) şi art. 135 alin. (1) şi (6), care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 108 alin. (3) şi, respectiv, art. 136 alin. (2) şi (5), având următorul cuprins:

− Art. 44 alin. (2) teza întâi: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”;

− Art. 108 alin. (3): „Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.”;

− Art. 136 alin. (2) şi (5): „(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. [...]

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, actul normativ şi textul de lege criticat, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele:

Cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, aceasta a fost emisă în temeiul delegării legislative prevăzute în art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma anterioară revizuirii acesteia, şi în actualul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În această situaţie, reglementarea constituţională nu cere existenţa unei legi speciale de abilitare, ci existenţa unor situaţii extraordinare, care impun intervenţia imediată a Guvernului, prin adoptarea unor ordonanţe de urgenţă. Astfel, Curtea constată că pre vederile art. 108 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

Scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 a fost acela de a determina eficientizarea şi accelerarea procesului de privatizare, scop incontestabil de interes general, a cărui realizare rapidă a impus adoptarea unor măsuri ce nu puteau fi amânate fără a prejudicia acest interes.

Cu privire la dispoziţiile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002, Curtea constată că acestea au mai fost examinate sub aspectul constituţionalităţii, iar criticile respective au fost respinse ca nefondate, prin Decizia nr. 370 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003. Prin această decizie Curtea a statuat că dispoziţiile legale controlate nu încalcă principiul ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular. De asemenea, s-a mai reţinut că textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate şi nu prevede ocrotirea mai fermă a dreptului de proprietate al statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, ci urmăreşte satisfacerea interesului general al accelerării privatizării societăţilor comerciale.

Faptul că legiuitorul, în cazul societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, a prevăzut exceptarea de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, a operaţiunilor de majorare a capitalului social efectuate în condiţiile Legii nr. 137/2002 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu instituie discriminări între investitorii cumpărători ai acţiunilor societăţilor în cauză şi investitorii acţionari ai acestora. Exceptarea prevăzută de lege, introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, reprezentând o opţiune a legiuitorului pentru societăţile comerciale vizate (la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat), are în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.

Soluţia adoptată şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii constituţionale.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c, al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge Ordonanţa Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” − S.A. din Bacău în Dosarul nr. 5.734/2003 al Tribunalului Iaşi − Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2003.