Decizia Curţii Constituţionale nr. 465/2004

M. Of. nr. 1229 din 21 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 465

din 28 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Dana Titian − procuror

Claudia Margareta Niţă − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, excepţie ridicată de Bogdan Ianopol în Dosarul nr. 831/2004 al Curţii de Apel Iaşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină conformitate cu principiul de liberă asociere, aşa cum este statuat în Constituţie, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 5 din legea criticată menţionează expres respectarea acestuia la constituirea organizaţiilor vânătoreşti. Mai arată că exigenţele impuse de dispoziţiile de lege criticate au în vedere caracterul de bun public al vânatului şi invocă Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea Constituţională a statuat că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 831/2004, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) teza a III-a din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996.

Excepţia a fost ridicată de Bogdan Ianopol într-un proces ce are ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins cererea acestuia de constatare a nulităţii absolute a anunţului publicat de pârât în Monitorul Oficial al României, privitor la anularea permisului de vânătoare al reclamantului.

În motivarea excepţiei, autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 27 alin. (5) teza a III-a din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, încalcă dreptul de liberă asociere, consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se apreciază că persoana care doreşte să aibă permis de vânătoare este constrânsă, în final, să facă parte dintr-o organizaţie din sistemul Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, întrucât textul de lege criticat leagă calitatea de vânător de aceea de membru al unei organizaţii gestionare de fonduri de vânătoare. Or, arată autorul excepţiei, .permisul de vânătoare demonstrează, în ultimă instanţă, calificarea obţinută de titularul său de a practica vânătoarea”, şi nu calitatea sa de membru al unei organizaţii care are în gestiune asemenea fonduri.

Curtea de Apel Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate normele constituţionale şi internaţionale invocate referitoare la dreptul de liberă asociere. Se arată că simpla retragere din Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România nu duce automat la anularea permisului de vânătoare, întrucât, conform prevederilor din legea criticată, nu mai constituie o obligaţie ca organizaţiile vânătoreşti legal constituite, cărora li s-a atribuit gestionarea fondului de vânătoare, să fie afiliate la această asociaţie. Persoana are libertatea de a deveni membru al unei alte organizaţii, cu acelaşi obiect, constituită, însă, în mod legal şi având posibilitatea de a obţine în gestiune fonduri de vânătoare, neîndeplinirea acestor condiţii determinând anularea permisului de vânătoare. Se mai susţine că, .dacă prin dispoziţia legală criticată se limitează, într-o anumită măsură, dreptul de liberă asociere, raţiunea acestei limitări constă tocmai în necesitatea asigurării unui control asupra fondului cinegetic, control ce poate fi menţinut numai prin evidenţele gestionare ale organizaţiilor legal constituite.”

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu adresa nr. 5/6534/A.N. din data de 19 iulie 2004, prin care consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile normative criticate nu afectează prin conţinutul lor principiul libertăţii de asociere. Arată, în acest sens, că .gestionarea fondurilor de vânătoare se atribuie de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizaţiilor vânătoreşti constituite pe principiul liberei asocieri a vânătorilor, nu numai organizaţiilor din sistemul A.G.V.P.S. din România”. Anularea permisului de vânătoare este, în exclusivitate, o consecinţă a apartenenţei persoanei la o organizaţie care nu are în gestiune fonduri de vânătoare, această măsură justificându-se prin aceea că gestionarea fondului cinegetic al României reprezintă o activitate de interes naţional. Or, potrivit art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are dreptul şi obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale, iar cei care doresc să participe la activităţi de o asemenea importanţă trebuie să se conformeze normelor specifice acestor domenii. În plus, menţionează că dispoziţiile de lege criticate privind anularea permiselor de vânătoare nu pot încălca dreptul constituţional de liberă asociere, acestea neavând incidenţă asupra constituirii organizaţiilor vânătoreşti.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu adresa nr. 5.175 din data de 1 iulie 2004, prin care apreciază că prevederile art. 27 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 103/1996 sunt constituţionale. Condiţia calităţii de membru al organizaţiei gestionare de fonduri de vânătoare, pentru valabilitatea permisului de vânătoare, .nu este antinomică cu dreptul fundamental de asociere”, întrucât .un membru al unei astfel de organizaţii se poate asocia, conform art. 40 alin. (1) din Constituţie, într-o societate de vânătoare paralelă, fiind deopotrivă legat de regulile specifice statutului său de vânător, cât şi de cele privind calitatea sa de asociat”. În sprijinul acestor argumente invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1993 prin care s-a statuat că .dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei”. În plus, menţionează că textele de lege criticate nu au incidenţă asupra constituirii însăşi a organizaţiilor vânătoreşti, care, aşa cum prevede art. 5 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, se realizează pe principiul liberei asocieri a vânătorilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 17 mai 2002. Aceste prevederi au următorul conţinut:

.(5) Permisul de vânătoare se va anula:

(...)

− vânătorului care şi-a pierdut calitatea de membru al organizaţiei gestionare de fonduri de vânătoare.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de asociere statuat prin art. 40 alin. (1) din Constituţie, care prevede că: .Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”. De asemenea, autorul invocă şi nerespectarea art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceste prevederi au următorul conţinut:

− Art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale − Libertatea de întrunire şi de asociere:

.1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi a libertăţii altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ale poliţiei sau ai administraţiei de stat.”

− Art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

.1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.

2. Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie.”

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se constată că, în esenţă, autorul acesteia critică măsura anulării permisului de vânătoare o dată cu retragerea sa din Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi afilierea la o altă organizaţie vânătorească, considerând că, prin dispoziţiile art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din Legea nr. 103/1996, se încalcă dreptul fundamental la liberă asociere.

Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Constituţie şi din alte acte internaţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă pentru următoarele argumente:

Din analiza conţinutului dreptului de liberă asociere, consacrat prin art. 40 alin. (1) din Constituţie, art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, rezultă că dispoziţiile legale criticate nu afectează în nici un fel exercitarea dreptului pretins a fi încălcat. Mai mult, ca o garanţie suplimentară a respectării acestui drept, art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 consacră principiul liberei asocieri a vânătorilor în ceea ce priveşte înfiinţarea organizaţiilor vânătoreşti.

Condiţia afilierii organizaţiilor vânătoreşti legal constituite, gestionare ale fondurilor de vânătoare, la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, condiţie pe care autorul excepţiei o reclamă ca neconstituţională în raport cu principiul de liberă asociere, este pe deplin justificată. Aşa cum se precizează în art. 2 din Legea nr. 103/1996, vânatul este bun public de interes naţional şi constituie, totodată, resursă naturală regenerabilă de interes naţional şi internaţional. Ca atare, caracterul de bun public al vânatului impune respectarea unor exigenţe legale în ceea ce priveşte exploatarea fondului cinegetic, astfel că administrarea şi gestionarea acestuia trebuie să se desfăşoare în mod supravegheat, pentru ca statul să poată interveni în conservarea biodiversităţii faunei sălbatice, în menţinerea echilibrului ecologic şi să se realizeze protecţia efectivă a vânatului.

Condiţia legală criticată nu se opune exercitării dreptului fundamental de liberă asociere, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci doar circumstanţiază modalităţile în care se pot constitui organizaţii vânătoreşti, în considerarea domeniului de interes naţional în care acestea se înfiinţează. Exigenţele impuse de Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 sunt, aşadar, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora .exercitarea dreptului la libertatea de întrunire şi la libertatea de asociere nu pot face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii ori a moralei publice ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora”.

De altfel, în acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Convenţiei amintite, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa − de exemplu, în Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993 − că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, excepţie ridicată de Bogdan Ianopol în Dosarul nr. 831/2004 al Curţii de Apel Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004.