Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2003

M. Of. nr. 63 din 26 ianuarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 462

din 4 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată  de  Dragoş  Stan  din  Bucureşti  în  Dosarul nr. 282/CA/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi litigii de muncă.

La  apelul  nominal  răspunde  Serviciul  Român  de Informaţii, prin consilier juridic Monica Vasile, cu delegaţie depusă la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul  părţii  prezente  solicită  respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând următoarele: Legea nr. 14/1992 stabileşte în mod imperativ clasa de secretizare a documentelor interne ale Serviciului Român de Informaţii, instituţie specializată în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României şi având obligaţia să asigure apărarea secretului de stat, iar art. 45 din lege particularizează art. 10 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. În legătură cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, arată că dreptul de acces la informaţii publice este asigurat, dar pentru anumite categorii de informaţii acesta este restricţionat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. În acest sens arată că art. 45 din Legea nr. 14/1992 a fost abrogat şi, în consecinţă, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, iar cât priveşte dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, consideră că acestea sunt în conformitate cu prevederile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 282/CA/2003, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a fost ridicată de Dragoş Stan din Bucureşti într-o cauză în care autorul acesteia a solicitat Serviciului Român de Informaţii comunicarea de informaţii referitoare la activitatea sa, precum şi cu privire la activitatea de interceptare a convorbirilor telefonice.

În motivarea excepţiei se susţine:

I. În legătură cu neconstituţionalitatea art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român  de  Informaţii,  se  arată  că,  din  coroborarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, art. 15 şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 şi în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, rezultă că acest articol este abrogat.

Pe de altă parte, „în situaţia în care tribunalul va aprecia că textul de lege criticat nu este abrogat expres indirect prin art. 44 alin. (1) din Legea nr. 182/2002”, autorul excepţiei invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Legea nr. 14/1992. În motivare, în esenţă, se susţine că aceste dispoziţii, care definesc ca fiind „secrete de stat şi pe cale de consecinţă inaccesibile publicului „documentele  interne  de  orice  fel  ale  Serviciului  Român  de Informaţii”„, îngrădesc dreptul la informaţie şi accesul la informaţie, ceea ce încalcă prevederile art. 31 alin. (1) din Constituţie.

II. În legătură cu neconstituţionalitatea art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, se arată că acesta „prevede o serie întreagă de îngrădiri” ale exercitării dreptului la informaţie, „fie cu privire la sfera informaţiilor vizate, fie cu privire la situaţii speciale care vizează anumite persoane, îngrădiri care nu sunt prevăzute în art. 31 din Constituţie”. Se susţine că, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate, textul de lege criticat îngrădeşte în totalitate exerciţiul dreptului la informaţie.

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, cât priveşte dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 14/1992, apreciază că aceasta este „o lege cu caracter general, textul vizând anumite principii de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii în legătură cu documentele sale interne, materia aflată în discuţie (accesul cetăţeanului la informaţiile de interes public) fiind reglementată de o lege specială, respectiv Legea nr. 544/2001”. Se consideră că textul  de  lege  criticat  nu  are  în  vedere  accesul  la informaţiile de interes public, concept, de altfel, inexistent în sistemul legislativ român la data adoptării legii, aşa încât „nu se poate vorbi de încălcarea prevederilor art. 31 şi art. 49 alin. (2) din Constituţie”.

În  ceea  ce  priveşte  susţinerile  referitoare  la neconstituţionalitatea art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, se apreciază că „prin excluderea de la accesul liber al cetăţenilor la orice informaţie de interes public, a informaţiilor clasificate din acest domeniu” prevederile de lege criticate nu contravin art. 31 alin. (3) din Constituţie şi nici nu îngrădesc dreptul la informaţie, ci, în sensul art. 49 din Legea fundamentală, restrâng exerciţiul acestui drept.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 14/1992, arată că potrivit acestei legi Serviciul Român de Informaţii asigură apărarea secretului de stat şi prevenirea scurgerii de informaţii care, în condiţiile legii, nu pot fi divulgate, fiind autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru  obţinerea,  verificarea,  prelucrarea  şi  stocarea informaţiilor privitoare la siguranţa naţională, şi, mai mult, legea nu face referire la accesul la informaţiile de interes public, regimul acestor informaţii fiind reglementat prin Legea nr. 544/2001. În virtutea dreptului la informaţie, orice persoană poate avea acces la informaţiile de interes public, nu însă şi la cele clasificate, or, informaţiile solicitate de autorul excepţiei „au caracter intern, reprezentând informaţii clasificate şi nu constituie informaţii de interes public”. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate privind art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, se arată că acesta nu contravine „prevederilor art. 31 alin. (3) din Constituţie, întrucât  prin  reglementarea  acestui  text  de  lege  se restrânge exerciţiul dreptului la informaţie, în condiţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, şi nu se suspendă acest drept, situaţie juridică în acord cu prevederile art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar şi cu prevederile constituţionale”.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, consideră că prevederile art. 45 din Legea nr. 14/1992 au fost abrogate implicit la data intrării în vigoare a Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, care constituie sediul materiei în ceea ce priveşte informaţiile clasificate. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 este apreciată ca fiind nejustificată „în condiţiile în care atât în Constituţie, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este reglementată în mod expres posibilitatea de a restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi pentru raţiuni de securitate naţională, iar condiţiile prevăzute în Constituţie, şi anume ca acest lucru să se realizeze prin lege, respectiv că prin restrângere nu se poate aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii, sunt îndeplinite de către dispoziţiile legale contestate”.

Avocatul Poporului consideră că art. 45 din Legea nr. 14/1992  şi  art.  12  alin.  (1)  lit.  a)  din  Legea nr. 544/2001 sunt constituţionale. În acest sens se arată că raportarea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate la prevederile art. 31 alin. (1)−(3) din Constituţie nu poate fi reţinută, „deoarece chiar legiuitorul constituant a distins între „orice informaţii de interes public”, pe de o parte, şi „informaţiile care nu trebuie să prejudicieze siguranţa naţională”, pe de altă parte”. În concordanţă cu aceste dispoziţii constituţionale şi cu art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate legiuitorul a înţeles să excepteze de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate. În categoria informaţiilor exceptate de la accesul liber al cetăţenilor se încadrează şi cele privind documentele interne, de orice fel, ale Serviciului Român de Informaţii, datorită caracterului de secret de stat al  activităţilor  desfăşurate  de  acesta  în  domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională. Se mai arată că, din perspectiva dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, textele de lege criticate nu aduc atingere existenţei dreptului de acces la informaţii de interes public, ci doar restrâng, în scopul apărării siguranţei naţionale, exerciţiul acestui drept.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile  Constituţiei,  precum  şi  dispoziţiile  Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, precum şi ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Art. 45 din Legea nr. 14/1992 prevede: „Documentele interne de orice fel ale Serviciului Român de Informaţii au caracter de secret de stat, se păstrează în arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului, în condiţiile legii.

Documentele, datele şi informaţiile Serviciului Român de Informaţii pot deveni publice numai după trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare.

Serviciul Român de Informaţii preia spre conservare şi folosinţă fondurile de arhivă ce privesc siguranţa naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul României.

Fondurile de arhivă ale fostului Departament al Securităţii Statului, ce privesc siguranţa naţională, nu pot deveni publice decât după trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei legi.”

Art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 prevede: „(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:

a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin art. 31 şi art. 49 din Constituţie. La data pronunţării prezentei decizii, potrivit Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 49 a fost modificat, iar potrivit Constituţiei României, republicată, cu reactualizarea denumirilor şi o nouă numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 49 a devenit art. 53. Textele constituţionale menţionate au următorul conţinut:

− Art. 31: „(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.”;

− Art. 53: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

I.  Prima  critică  de  neconstituţionalitate  vizează dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, care consacră caracterul de secret de stat al documentelor interne ale Serviciului Român de Informaţii şi stabilesc modalitatea de consultare a acestora. Art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public exceptează de la accesul liber al cetăţenilor la informaţiile de interes public informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate. Potrivit art. 17 lit. f) şi g) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, „În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: [...] f) activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa  naţională;  g)  mijloacele,  metodele,  tehnica  şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii”. Totodată, art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege dispune că expresia „secrete de stat” din conţinutul actelor normative în vigoare se va înlocui cu expresia „informaţii secrete de stat”, iar prin acte de aplicare a legii s-au stabilit diferite niveluri de secretizare şi perioade de protecţie a informaţiilor.

Din cele arătate rezultă că dispoziţiile art. 45 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 14/1992 au fost abrogate implicit prin dispoziţiile de lege menţionate. Aşa fiind, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit căruia Curtea „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, coroborat cu alin. (6) al aceluiaşi articol, care prevede că excepţia este inadmisibilă dacă este contrară prevederilor alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 14/1992 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

De altfel, însuşi autorul excepţiei consideră că acest text de lege este abrogat şi, în consecinţă, doar „în situaţia în care tribunalul va aprecia că textul de lege criticat nu este abrogat expres indirect prin art. 44 alin. (1) din Legea nr. 182/2002”, solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea lui.

II. Cea de a doua critică de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, dispoziţii care exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate potrivit legii. Autorul excepţiei consideră că acest text de lege prevede îngrădiri ale exercitării dreptului la informaţie  care  nu  sunt  prevăzute  de  art.  31  din Constituţie.

Examinând  această  susţinere,  Curtea  constată  că exceptarea prevăzută de textul de lege criticat este legitimată chiar de dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate. Astfel, art. 31 alin. (3) din Constituţie, republicată, stabileşte că „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze [É] securitatea naţională”, iar art. 53 din aceasta prevede că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională, siguranţa şi ordinea publică vizate de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001. Faţă de cele arătate, Curtea urmează să respingă şi această critică de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă,  excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de Dragoş Stan din Bucureşti în Dosarul nr. 282/CA/2003 al Tribunalului  Bucureşti − Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi litigii de muncă.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată,  excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2003.