Decizia Curţii Constituţionale nr. 45/2004

M. Of. nr. 231 din 16 martie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 45

din 3 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Paula C. Pantea − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Iugani Prest” − S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 5.569/2003 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, apreciind că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. 298 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată în întregime, dispoziţiile legale criticate nefiind preluate în noua reglementare.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.569/2003, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Iugani Prest” − S.R.L. din Brăila într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale introduse de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, emis de Garda Financiară − Secţia Brăila.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece toate celelalte categorii de agenţi economici decât cea prevăzută în art. 38 din Legea nr. 521/2002 nu sunt obligate să obţină autorizaţia prevăzută de lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 521/2002, susţine că acestea reglementează situaţii produse în trecut, încălcând astfel principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Judecătoria Brăila opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prin dispoziţiile legale criticate nu se produce „o discriminare a agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea comercială în acest domeniu. Astfel, condiţionarea obţinerii autorizaţiei pentru comercializarea produselor supuse accizelor de plata obligaţiilor bugetare la zi este stipulată pentru toţi agenţii economici care produc şi importă produsele ce formează obiectul de reglementare al acestei legi”. De asemenea, nu se poate primi susţinerea privind retroactivitatea dispoziţiilor art. 62, deoarece obligaţia agenţilor de a obţine autorizaţia de comercializare este instituită pentru activitatea desfăşurată după intrarea în vigoare a legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în ceea ce priveşte critica de retroactivitate a legii, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 330/2001, o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciază că acest text nu se referă la persoanele juridice, ci numai la cele fizice.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 şi 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002), dispoziţii care au următorul conţinut:

− Art. 38: „Agenţii economici nu vor fi autorizaţi în situaţia în care:

a) înregistrează obligaţii fiscale restante faţă de bugetul de stat. Nu se consideră obligaţii fiscale restante faţă de bugetul de stat sumele pentru care agenţii economici au obţinut înlesniri la plata acestora, potrivit reglementărilor legale;

b) administratorul şi/sau directorul executiv al agentului economic care solicită autorizare a suferit condamnări pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi;

c) administratorul şi/sau directorul executiv este funcţionar public sau ocupă o altă funcţie incompatibilă cu funcţia de gestionar sau de administrator;

d) utilajele ori instalaţia de producere a alcoolului, a distilatelor sau a băuturilor alcoolice distilate provine, direct sau indirect, de la agenţi economici care înregistrează datorii fiscale restante reprezentând accize;

e) utilajele ori instalaţia de producere a alcoolului, a distilatelor sau a băuturilor alcoolice distilate provine de la agenţi economici ce nu pot fi identificaţi şi verificaţi de organele de control, pentru a se stabili realitatea şi legalitatea tranzacţiei, precum şi obligaţiile fiscale generate de aceasta.”;

− Art. 62: „(1) Agenţii economici care deţin autorizaţii de comercializare valabile pe toată perioada de desfăşurare a activităţii, eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, au obligaţia ca până la data de 15 noiembrie 2002 să prezinte aceste autorizaţii organelor emitente în vederea anulării şi emiterii unor noi autorizaţii. După data de 15 noiembrie 2002 autorizaţiile eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei legi sunt nule de drept.

(2) Eliberarea noilor autorizaţii se face cu plata taxei aferente şi în condiţiile prevăzute în prezenta lege.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1), care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1), având următorul conţinut:

− Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”;

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 44 alin. (1): „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”

De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine şi încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi care au următorul conţinut: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 septembrie 2003, Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin prevederile art. 298 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003 şi care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, dispoziţiile legale criticate nefiind preluate în noua reglementare.

Având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]”, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată, ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Iugani Prest” − S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 5.569/2003 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2004.