Decizia Curţii Constituţionale nr. 459/2003

M. Of. nr. 50 din 21 ianuarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 459

din 2 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobată şi modificată prin Legea nr. 213/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobată şi modificată prin Legea nr. 213/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Video Box Office” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.607/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 − municipiul Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât consideră că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.607/2003, Judecătoria Sectorului 6 − municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobată şi modificată prin Legea nr. 213/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Video Box Office” − S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de aceasta împotriva unui proces-verbal de stabilire şi sancţionare a unei contravenţii.

În motivarea excepţiei se susţine că prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 213/2002, prin care se instituie sancţiuni contravenţionale pentru deţinerea de videograme, programe de calculator, coperte de videograme etc. contrafăcute sau pirat, precum şi pentru comercializarea sau închirierea videogramelor fără marcaj holografic, sunt „vădit şi esenţial neconstituţionale”. În acest sens se arată, în esenţă, că „nu se poate crea printr-o lege interdicţia închirierii unei videograme ce conţine o operă ale cărei drepturi de autor au fost plătite, pentru simplul fapt că bunului în cauză i-a fost desprins marcajul holografic. De asemenea, nu se poate prezuma că deţinerea spre închiriere a unei videograme fără marcaj holografic este o videogramă contrafăcută sau pirat”. În consecinţă, se consideră că prin această reglementare se încalcă prevederile art. 134 alin. (1) şi (2), art. 43 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) din Constituţie.

Judecătoria Sectorului 6 − municipiul Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că prin instituirea cadrului legal în care se desfăşoară producerea, distribuirea, comercializarea sau închirierea operelor audiovizuale nu s-a urmărit restrângerea drepturilor persoanelor ce practică asemenea activităţi, ci, dimpotrivă, combaterea pirateriei în acest domeniu şi asigurarea libertăţii comerţului cu respectarea titularilor drepturilor de autor şi de drepturi conexe. Dispoziţiile criticate nu aduc atingere prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, ele fiind menite să asigure „dezvoltarea economică în paralel cu evoluţia celorlalte state pe acest plan, ca rod al cooperării internaţionale”; mai mult, finalitatea dispoziţiilor criticate o reprezintă asigurarea securităţii circuitului economic prin sancţionarea comportamentului abuziv al unor agenţi economici.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată: prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, iar în ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea art. 49 alin. (1) din aceasta, apreciază că textul de lege criticat nu conţine restrângeri speciale ale exerciţiului unor drepturi, ci stabileşte faptele care, în acord cu măsurile instituite, constituie contravenţie; susţinerile potrivit cărora o videogramă este apreciată ca fiind „contrafăcută” privesc interpretarea şi aplicarea legii şi aceste aspecte nu pot face obiectul controlului Curţii Constituţionale; prin dispoziţiile de lege vizate de excepţie se asigură „protecţia concurenţei loiale prin protejarea titularilor drepturilor de autor sau a drepturilor conexe împotriva pirateriei”, ceea ce este în deplină concordanţă cu obligaţia statului instituită prin art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobată şi modificată prin Legea nr. 213/2002. Textul de lege criticat are următorul conţinut:

− Art. 8 alin. (1) lit. a) şi b): „Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

a) deţinerea de videograme, programe de calculator, coperte de videograme ori programe de calculator sau marcaje holografice, contrafăcute sau pirat, în spaţiile comerciale, în anexele acestora şi în mijloacele de transport utilizate la transportul sau depozitarea produselor sus-menţionate, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi confiscarea videogramelor, a programelor pentru calculator, a copertelor sau a marcajelor holografice;

b) comercializarea sau închirierea videogramelor fără marcaj holografic ori distribuirea, comercializarea sau închirierea neautorizată a programelor de calculator, cu amendă de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei;”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie. La data pronunţării prezentei decizii, potrivit Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 134 alin. (1) a fost modificat şi completat, iar potrivit Constituţiei României, republicată, cu reactualizarea denumirilor şi o nouă numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 43 alin. (1) a devenit art. 47 alin. (1), art. 49 alin. (1) a devenit art. 53 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) şi (2) a devenit art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Aceste dispoziţii constituţionale prevăd:

− Art. 47 alin. (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”;

− Art. 53 alin. (1): „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”;

− Art. 135 alin. (1) şi (2): „(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;

e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Dispoziţiile de lege criticate sancţionează contravenţional deţinerea, în spaţiile comerciale, în anexele acestora şi în mijloacele de transport, de videograme, programe de calculator, coperte de videograme ori programe de calculator sau marcaje holografice, contrafăcute sau pirat, precum şi comercializarea sau închirierea videogramelor fără marcaj holografic ori comercializarea sau închirierea neautorizată a programelor pe calculator. În opinia autorului excepţiei aceste prevederi de lege sunt contrare art. 47 alin. (1), art. 53 alin. (1) şi art. 135 din Constituţie, republicată, întrucât „nu se poate crea printr-o lege interdicţia închirierii unei videograme ce conţine o operă ale cărei drepturi de autor au fost plătite, pentru simplul fapt că bunului în cauză i-a fost desprins marcajul holografic”, şi nici „nu se poate prezuma că deţinerea spre închiriere a unei videograme fără marcaj holografic este o videogramă contrafăcută sau pirat”.

Analizând dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, prin raportare la art. 135 din Constituţie, republicată, invocat ca fiind încălcat, articol potrivit căruia statul trebuie „să asigure […] protecţia concurenţei loiale”, precum şi „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”, Curtea constată că tocmai în sensul acestor prevederi constituţionale, prin ordonanţa criticată se adoptă măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pe calculator. În sensul aceloraşi prevederi din Constituţie, textul de lege ce face obiectul controlului de constituţionalitate sancţionează contravenţional fapte ce reprezintă încălcări ale Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările ulterioare, statul acţionând aşadar în scopul protejării drepturilor menţionate. Faţă de cele arătate rezultă că art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, este în concordanţă cu art. 135 din Constituţie, republicată, şi critica formulată urmează a fi respinsă.

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (1) referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, Curtea constată că acest text din Constituţie nu are incidenţă în cauză şi, în consecinţă, critica urmează a fi respinsă. Nu au incidenţă în cauză nici prevederile constituţionale ale art. 53 privind „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”, întrucât măsurile de sancţionare a faptelor prin care se încalcă legea nu reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi.

De altfel, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei nu formulează critici de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, ci susţine că acestea sunt „vădit şi esenţial neconstituţionale”, întrucât „nu se poate crea printr-o lege interdicţia închirierii unei videograme ce conţine o operă ale cărei drepturi de autor au fost plătite, pentru simplul fapt că bunului în cauză i-a fost desprins marcajul holografic”, şi nici „nu se poate prezuma că deţinerea spre închiriere a unei videograme fără marcaj holografic este o videogramă contrafăcută sau pirat”. Aceste susţineri, care privesc aspecte de aplicare şi interpretare a legii, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale şi, în consecinţă, nu pot fi reţinute.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobată şi modificată prin Legea nr. 213/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Video Box Office” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.607/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 − municipiul Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2003.