Decizia Curţii Constituţionale nr. 457/2003

M. Of. nr. 49 din 20 ianuarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 457

din 2 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A. în Dosarul nr. 1.915/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secţia civilă.

La apelul nominal răspund consilier juridic Georgeta Stanciu pentru Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A., Viorel Popescu, personal, Crinu Croitoru, personal, Felix Costeanu, reprezentat de Aurica Costeanu, şi Nicolae Dinu, personal şi împuternicit de Cornel Tufeanu, Ion Cosma, Virgilia Cosma, Cristian Voica, Viorel Vicol, Eugenia Vicol, Maria Niţescu, Ion Cerbu, Constantin Duţă, Claudia Fugăroiu, Adrian Ghiţă, Florin Andreescu, Ioana Mandache, Ion Statie, Emilia Traşcă, Cecilia Ciorei, Mihai Constantin, Costel Olaru şi Nicolae Ciolacu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 în raport de prevederile art. 44 alin. (2), art. 135 alin. (2) lit. a) teza ultimă şi art. 136 alin. (1), astfel cum au fost reglementate după revizuirea şi republicarea Constituţiei.

Părţile prezente consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, solicitându-se respingerea excepţiei. Se mai arată că dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu sunt incidente în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că este justificată diferenţa de tratament determinată de acordarea plăţilor compensatorii, introdusă prin textul criticat, între societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi celelalte societăţi comerciale. Totodată, se consideră că dispoziţiile constituţionale privind libertatea comerţului nu sunt încălcate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 iulie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.915/2003, Tribunalul Vâlcea − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 „exceptează de la obligaţia acordării plăţilor compensatorii potrivit contractelor colective de muncă numai acele societăţi comerciale ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, în perioada cuprinsă între 5 martie şi 11 aprilie 2003”. În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii „creează o situaţie discriminatorie între societăţile comerciale la care se efectuează concedieri colective potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 şi care au fost aprobate expres printr-o hotărâre a Guvernului, prevăzând o situaţie inechitabilă acelora care sunt obligate să acorde şi plăţile compensatorii prevăzute în contractele colective de muncă, potrivit art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003”. Se susţine că astfel sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza ultimă şi ale art. 135 alin. (1), întrucât prin aplicarea dispoziţiilor criticate „nu se creează un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi nu este ocrotită proprietatea”.

Tribunalul Vâlcea − Secţia civilă consideră că excepţia este „lipsită de interes, întrucât prin acţiunea introductivă petenţii au solicitat obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti ce li se cuvin conform prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil părţilor”. În acest sens, instanţa apreciază că „şi în situaţia unei eventuale admiteri a excepţiei de neconstituţionalitate şi, ulterior, a abrogării dispoziţiilor neconstituţionale din actul normativ atacat, situaţia juridică a părţilor nu va cunoaşte nici o modificare, între acestea rămânând valabile raporturile juridice existente la momentul actual, drepturile şi obligaţiile acestora fiind în continuare supuse aceloraşi acte juridice”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se argumentează în acest sens că „dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente asupra reglementărilor din art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, potrivit cărora «Prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplică societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrării în vigoare a actului normativ sus-menţionat şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă»”.

Referitor la art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003), potrivit căruia, „În situaţia în care prin contractele colective de muncă încheiate în cadrul societăţilor care efectuează concedieri colective potrivit art. 1 sunt prevăzute plăţi compensatorii, acestea se acordă lunar, până la sfârşitul anului 2003, conform contractului colectiv de muncă, dacă concedierea colectivă s-a făcut în perioada de valabilitate a acestuia”, Guvernul consideră că reglementarea respectivă, coroborată cu dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, „reprezintă o opţiune a legiuitorului pentru reglementarea modului de aplicare a măsurilor de protecţie socială, pentru situaţii diferite şi în raport cu posibilităţile existente în privinţa îndeplinirii acestor măsuri, iar prin aplicarea acestora nu se încalcă în vreun mod principiile constituţionale invocate”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22 din 2 aprilie 2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 11 aprilie 2003.

Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au următorul cuprins: „Prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplică societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrării în vigoare a actului normativ sus menţionat şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Textul din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 a cărui aplicare este exceptată, conform dispoziţiilor menţionate, este art. 2 alin. (4), care a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, având următorul cuprins: „În situaţia în care prin contractele colective de muncă încheiate în cadrul societăţilor care efectuează concedieri colective potrivit art. 1 sunt prevăzute plăţi compensatorii, acestea se acordă lunar, până la sfârşitul anului 2003, conform contractului colectiv de muncă, dacă concedie rea colectivă s-a făcut în perioada de valabilitate a acestuia.”

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (1). După revizuirea şi republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, fostul art. 134 alin. (2) lit. a) a devenit art. 135 alin. (2) lit. a):

− Art. 135 alin. (2) lit. a): „(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”

Totodată, dispoziţiile constituţionale ale fostului art. 135 alin. (1) se regăsesc la art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, care au un conţinut mai complex, după cum urmează:

− Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...].”

Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că dispoziţiile criticate „creează o situaţie discriminatorie între societăţile comerciale la care se efectuează concedieri colective potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 şi care au fost aprobate expres printr-o hotărâre de Guvern, prevăzând o situaţie inechitabilă acelora care sunt obligate să acorde şi plăţile compensatorii prevăzute în contractele colective de muncă, potrivit art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003, modificată prin Odonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003”.

Aşa cum rezultă din conţinutul memoriului depus de autorul excepţiei la instanţa de judecată, prin care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pe lângă cele două texte constituţionale explicit invocate în susţinerea excepţiei, acesta invocă, în realitate, şi încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, deşi nu a indicat şi acest text.

Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie au următorul conţinut: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Analizând prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, Curtea reţine că acestea sunt con forme dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. Dispoziţiile criticate reprezintă un text nou introdus prin aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 [alin. (4) al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003], cu precizarea că acesta nu se aplică în cazul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, între data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, care a modificat-o şi completat-o pe prima. Astfel, diferenţa de tratament juridic în ce priveşte acordarea plăţilor compensatorii, introdusă prin textul criticat, între categoria exceptată de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat şi celelalte societăţi apare ca justificată, fiind aplicată unor situaţii diferite. Exceptarea societăţilor pentru care Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului semnase deja contractul pentru vânzarea acţiunilor statului, în perioada indicată în text, are la bază un criteriu raţional şi obiectiv. Pe de altă parte, în cauză s-a ţinut seama de posibilitatea reală a suportării plăţilor compensatorii respective, aşa cum, de alt fel, precizează Guvernul în punctul de vedere comunicat Curţii.

În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a stabilit, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii şi al nediscriminării nu are semnificaţia instituirii unei uniformităţi, ci permite ca în situaţii diferite să se aplice un tratament juridic diferit când acesta se justifică în mod raţional şi obiectiv.

Curtea nu poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), deoarece măsura contestată nu contravine în nici un fel obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Raţiunea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, o constituie stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a societăţilor cu capital majoritar de stat, astfel cum o indică însuşi titlul său.

În legătură cu susţinerea potrivit căreia prevederile criticate ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, Curtea constată că este neîntemeiată. Textul criticat nu conţine dispoziţii prin care să opereze un transfer de proprietate, după cum, prin reglementările sale, nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al societăţilor comerciale vizate.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A. în Dosarul nr. 1.915/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 2003.