Decizia Curţii Constituţionale nr. 44/2004

M. Of. nr. 129 din 12 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 44

din 3 februarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Paula C. Pantea − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Judecătoria Bacău, din oficiu, în Dosarul nr. 8.101/2003.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece ulterior sesizării Curţii Constituţionale textul de lege criticat a fost abrogat potrivit dispoziţiilor Codului fiscal.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 august 2003, pronunţată în Dosarul nr. 8.101/2003, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată.

Din examinarea încheierii de sesizare se constată că reclamantul Ioan Butcaru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61.2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, considerând că acestea contravin art. 125 alin. (1) din Constituţie şi principiului separaţiei puterilor în stat.

Având în vedere că nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate, pe calea excepţiei, decât dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă, instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă excepţia ridicată de reclamant. Instanţa de judecată a constatat însă că dispoziţiile art. 61.2 din normele metodologice menţionate preiau, în esenţă, soluţia legislativă cuprinsă în art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, motiv pentru care a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (1), referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat. În acest sens, apreciază că „soluţionarea contestaţiei privind modul de stabilire, de către instanţa judecătorească, a obligaţiei de plată a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie un act de înfăptuire a justiţiei care trebuie efectuat de către instanţele judecătoreşti şi nu de către organele autorităţilor administraţiei publice locale”. De asemenea, în opinia instanţei, „faptul că organele administraţiei publice soluţionează o contestaţie împotriva modului de stabilire a taxei de timbru fixate de o instanţă judecătorească echivalează cu încălcarea separaţiei puterilor în stat, întrucât ar putea conduce la situaţia în care o autoritate administrativă controlează ori modifică o măsură dispusă de o instanţă, în legătură cu activitatea de judecată”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece „stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru constituie un aspect prejudicial de care depinde înfăptuirea actului de justiţie şi care revine, în exclusivitate, instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea pricinii”. În continuare, Guvernul consideră că „nici o autoritate a administraţiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti sau o măsură dispusă de instanţă ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, acest act normativ a fost abrogat potrivit dispoziţiilor art. 297 şi ale art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, excepţia a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Judecătoria Bacău, din oficiu, în Dosarul nr. 8.101/2003.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2004.