Decizia Curții Constituționale nr. 448/2004

M. Of. nr. 50 din 14 ianuarie 2005

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 448

din 26 octombrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Dana Titian − procuror

Daniela Ramona Marițiu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Dunărea Sotra” − S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.033/2004 al Tribunalului București − Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că actualizarea sumelor și dobânzilor datorate de debitor nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și nici pe cele ale art. 135 din Constituție, așa cum susține autoarea excepției.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.033/2004, Tribunalul București − Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Dunărea Sotra” − S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și pe cele ale art. 44 alin. (1) din Constituție prin aceea că se încalcă voința manifestată de către părțile contractante, prin obligarea debitorului la plată, în plus, a unei sume, și anume actualizarea cu rata inflației, sumă care nu reprezintă acoperirea vreunui prejudiciu. De asemenea, dispoziția art. 1 alin. (2) vine în contradicție și cu art. 23 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul București − Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece actualizarea sumelor și dobânzilor în raport cu rata inflației este o facultate apreciabilă tot în raport cu criteriile impuse în ceea ce privește certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, caracteristici prevăzute și la alin. (1) al art. 1.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, în cadrul procedurii reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, textul criticat permite actualizarea obligației corelative creanței prin raportare la înscrisul doveditor, precum și la criteriul obiectiv al ratei inflației. Prevederile criticate sunt conforme și cu regula dreptului comun prevăzută la art. 3712 din Codul de procedură civilă, reprezentând totodată o reglementare în acord cu principiile constituționale.

Avocatul Poporului arată că dispoziția criticată nu încalcă principiile economiei de piață, ci, dimpotrivă, asigură creditorului recuperarea integrală a creanței. De altfel, toate prevederile cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, conforme cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, dispozițiile art. 23 și cele ale art. 44 din Constituție nu au relevanță în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, ordonanță aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Dispozițiile criticate au următorul conținut: „Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.”

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 23 alin. (1), art. 44 alin. (1) și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), care au următorul conținut:

− Art. 23 alin. (1): „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.”

Art. 44 alin. (1): „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”

Art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a): „(1) Economia României este economia de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziția criticată prevede posibilitatea actualizării sumei datorate, a dobânzilor și majorărilor sau penalităților legale în raport cu rata inflației. Curtea reține că inflația este un proces complex și cumulativ a cărui esență constă, în principal, pe lângă distorsiunea puternică existentă între masa monetară și masa mărfurilor și serviciilor puse în circulație, într-o creștere generală a prețurilor și o depreciere monetară, puterea de cumpărare a monedei aflându-se în continuă descreștere.

Inflația, pe de-o parte, dezavantajează pe creditori, ale căror capitaluri date cu împrumut se devalorizează, și, pe de altă parte, avantajează pe debitori, care la scadență returnează sumele împrumutate mult depreciate. Astfel, cel care a contractat un împrumut în bani înainte de declanșarea inflației, cu suma obținută a putut cumpăra o cantitate de bunuri care, în timpul inflației, sunt evaluate la o sumă mai mare decât în momentul când au fost cumpărate, iar pe de altă parte cel care a acordat un împrumut în bani înainte de apariția inflației, primind aceeași sumă înapoi după declanșarea fenomenului, cu aceeași sumă va putea cumpăra o cantitate mai mică de bunuri decât ar fi cumpărat înainte.

Așa fiind, Curtea reține că actualizarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, precum și a dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate potrivit legii, cu rata inflației, apare ca fiind necesară tocmai pentru întâmpinarea procesului de devalorizare a capitalului împrumutat de către creditor debitorului și pentru restabilirea echilibrului economic dintre cei doi.

De altfel, Curtea constată că nivelul prețului la care poate fi dobândit împrumutul, și anume rata dobânzii, este o mărime variabilă, fiind influențată de anumiți factori, printre care se numără și inflația, rata dobânzii majorându-se cu rata inflației. Această majorare a ratei dobânzii apare drept o compensație pentru creditor, fiind necesară din cauza deprecierii monetare.

În consecință, actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală, inclusiv a pierderilor suferite datorită neexecutării la timp a obligațiilor debitorului, acest lucru realizându-se dacă creditorul solicită aceasta, principiul disponibilității aplicându-se în acest caz.

Astfel, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 nu contravin celor ale art. 44 alin. (1) și nici celor ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, așa cum susține autorul excepției, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor prevederi constituționale.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că libertatea individuală privește libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta și mișca liber, de a nu fi ținută în sclavie, arestată sau deținută decât în cazurile și după formele expres prevăzute de Constituție și de legi. Așa fiind, Curtea constată că aceste dispoziții constituționale nu au relevanță în cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ț I O N A L Ã

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Dunărea Sotra” − S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.033/2004 al Tribunalului București − Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

 

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu