Decizia Curţii Constituţionale nr. 446/2003

M. Of. nr. 46 din 20 ianuarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 446

din 25 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A. din Basarabi în Dosarul nr. 17.282/2002 al Judecătoriei Constanţa. 

La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 232C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 11.762/2002 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 233C/2003, al cărui obiect este aceeaşi excepţie, ridicată de către acelaşi autor în Dosarul nr. 17.922/2002 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 

Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor. 

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 232C/2003 şi a Dosarului nr. 233C/2003 la Dosarul nr. 231C/2003. 

Autorul excepţiei informează completul de judecată că ulterior sesizării Curţii Constituţionale de către Judecătoria Constanţa prin Încheierea din 4 martie 2003, Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A. din Basarabi şi-a schimbat denumirea în Societatea Comercială „Vitivinicola Basarabi” − S.A. Totodată, pe fond, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru argumentele înfăţişate în notele scrise, pe care le depune la dosar. 

Curtea ia act de comunicarea autorului excepţiei, în sensul că, după sesizarea sa prin încheierile din 4 martie 2003, 18 martie 2003 şi 15 aprilie 2003, denumirea Societăţii Comerciale „Vie Vin Murfatlar” − S.A. din Basarabi a fost modificată, prin actul adiţional la statutul societăţii, în Societatea Comercială „Vitivinicola Basarabi” − S.A. În consecinţă, în decizia Curţii Constituţionale ce urmează a fi pronunţată, autor al excepţiei va fi Societatea Comercială „Vitivinicola Basarabi” − S.A. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate sunt în conformitate cu prevederile din Constituţie invocate ca fiind încălcate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 4 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 17.282/2002, din 15 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 11.762/2002, şi din 18 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 17.922/2002, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A. din Basarabi, în cauze având ca obiect contestaţii la executare. 

În motivările excepţiei, având un conţinut asemănător, se susţine că prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, contravin prevederilor art. 16, art. 51 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens, autorul excepţiei arată că, prin aceeaşi lege, la alineate diferite, legiuitorul instituie un tratament discriminatoriu, sub aspectul facilităţilor acordate, între societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce urmează să fie supuse privatizării potrivit prevederilor Legii nr. 268/2001 şi societăţile comerciale privatizate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999. Astfel, se susţine că scutirea de la plata obligaţiilor bugetare a societăţilor cu capital integral sau parţial de stat, care urmează a fi privatizate, este o facilitate discriminatorie faţă de scutirea acordată societăţilor comerciale deja privatizate prin Ordonanţa Guvernului nr. 198/1999, scutire ce priveşte numai plata debitelor provenite din majorări de întârziere şi a penalităţilor pentru neplata obligaţiilor bugetare. Mai mult, se susţine că prin nominalizarea în anexa la Legea nr. 254/2002 a societăţilor comerciale care beneficiază efectiv de aceste prevederi, societăţile comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a legii „sunt exceptate în a beneficia de tratament egal în faţa legii”, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În legătură cu încălcarea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, se arată că, în temeiul acestui text constituţional, facilităţile acordate societăţilor comerciale privatizate potrivit Legii nr. 254/2002 şi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999 trebuie să ofere acestora şanse egale de integrare într-o economie de piaţă, astfel, „în cazul în care un investitor a preluat debite la privatizarea societăţii, iar un alt investitor din acelaşi domeniu este scutit integral de plata debitelor restante se naşte fără îndoială concurenţă neloială pe segmentul respectiv de piaţă”. 

Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată: principiul egalităţii în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice este aplicabil persoanelor fizice, iar nu subiectelor colective de drept şi, pe de altă parte, acest principiu constituţional exprimă cerinţa ca tratamentul juridic aplicabil să fie identic în situaţii similare, situaţie ce nu se regăseşte în speţă; încălcarea art. 51 din Constituţie, care constituie temeiul general al respectării supremaţiei Legii fundamentale, nu poate fi reţinută, întrucât acest text nu poate fi invocat în susţinerea unei excepţii neînsoţit de alte prevederi constituţionale pretins încălcate; îndatorirea statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale nu exclude adoptarea unor măsuri de protecţie specială a unor societăţi în considerarea situaţiei deosebite în care acestea se află. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută, dat fiind că legiuitorul poate institui tratamente juridice diferite, justificate obiectiv şi raţional, pentru situaţii diferite. În speţă tratamentul juridic diferit se justifică prin însuşi scopul actului normativ, respectiv creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale ce urmează a fi supuse acestei operaţiuni, prin acordarea de scutiri de la plata obligaţiilor bugetare. Această ipoteză este distinctă de cea a societăţilor anterior privatizate. Nu se poate reţine nici încălcarea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât măsurile stabilite prin textele de lege criticate sunt menite să asigure tocmai îndeplinirea obligaţiilor statului consacrate prin textul constituţional invocat. În sfârşit, invocarea încălcării art. 51 din Constituţie este neconcludentă în demonstrarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002. Textele criticate au următorul conţinut:

− Art. 1 alin. (1) şi (4): „(1) Societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce urmează să fie supuse privatizării, potrivit prevederilor Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, beneficiază de următoarele înlesniri la plata obligaţiilor restante:

a) scutirea de la plata obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, creanţe proprii ale instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, precum şi cele datorate fondurilor speciale;

b) scutirea de la plata obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001 către bugetele locale, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri;

c) scutirea la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel, datorate şi neachitate la data intrării în vigoare a prezentei legi, aferente obligaţiilor bugetare restante prevăzute la lit. a) şi b), care se înscriu în certificatele de obligaţii bugetare, actualizate şi nestinse la data transferului dreptului de proprietate;

d) sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, care fac obiectul înlesnirilor la plată, prevăzute la lit. a) şi b), sunt cele restante la data de 31 decembrie 2001 şi nestinse la data intrării în vigoare a prezentei legi. [...]

(4) Societăţile comerciale privatizate conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă şi ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de eşalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni cuprinsă în perioada de eşalonare, a obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001, cu excepţia sumelor provenite din plata redevenţei şi de scutirea la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel aferente acestor obligaţii.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 51 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, modificate şi completate prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003. Potrivit Constituţiei republicate, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 51 a devenit alin. (5) al art. 1 şi art. 134 alin. (2) lit. a) a devenit art. 135 alin. (2) lit. a), dispoziţii care prevăd:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 1 alin. (5): „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”;

− Art. 135 alin. (2) lit. a): „Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 224C/2003. În acel dosar autor al excepţiei este, ca şi în prezenta cauză, Societatea Comercială „Vitivinicola Basarabi” − S.A. (fostă Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A. din Basarabi), care invocă aceleaşi motive de neconstituţionalitate şi aceleaşi texte din Constituţie pretins a fi încălcate. Cu privire la acestea, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 400 din 28 octombrie 2003, nepublicată încă, în sensul respingerii excepţiei. De altfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, Curtea Constituţională a statuat că: „Partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Dacă excepţia respinsă este din nou invocată, dar de altă parte, nu există putere de lucru judecat. Decizia anterioară de respingere este, însă, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel că atât timp cât motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleaşi, rezolvarea excepţiilor ulterioare de aceeaşi natură nu poate fi alta.”

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea soluţiei pronunţate, cele statuate prin Decizia nr. 400 din 28 octombrie 2003 îşi menţin valabilitatea. 

În plus, în acest dosar autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” Curtea constată că prevederile acestui text constituţional nu sunt relevante pentru soluţionarea prezentei excepţii. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vitivinicola Basarabi” − S.A. în dosarele nr. 17.282/2002, nr. 11.762/2002 şi nr. 17.922/2002 ale Judecătoriei Constanţa. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din 25 noiembrie 2003.