Decizia Curţii Constituţionale nr. 441/2003

M. Of. nr. 29 din 14 ianuarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 441

din 20 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Meşteşuguri în Dosarul nr. 53 PJ/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 − municipiul Bucureşti.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Fundaţia pentru Meşteşuguri, prin consilier juridic Ionică Pârvu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arată că prevederile supuse controlului de constituţionalitate afectează exercitarea dreptului constituţional la liberă asociere şi creează discriminare negativă în ceea ce priveşte exercitarea acestui drept prin înfiinţarea unei persoane juridice fără scop patrimonial, alta decât partidul sau sindicatul. Condiţionarea dobândirii personalităţii juridice de către fundaţie de existenţa avizului ministerului sau al organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui competenţă aceasta îşi desfăşoară activitatea este o cerinţă suplimentară administrativă, care excede controlului de legalitate căruia i se supun, de regulă, persoanele juridice fără scop lucrativ. Se consideră că se încalcă astfel, în ordinea invocării lor, art. 37, art. 20 raportat la art. 16 alin. (1) şi (2), toate din Constituţie, precum şi art. 20 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Autorul excepţiei invocă, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul căreia, în legislaţia naţională referitoare la drepturile omului şi libertăţile fundamentale, statele nu trebuie să aplice „reguli diferite aceluiaşi drept fundamental, indiferent de forma concretă de exercitare a acestui drept”.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, întrucât consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul la liberă asociere. Mai arată că cerinţa obţinerii avizului ministerului sau organului de specialitate pentru dobândirea personalităţii juridice de către fundaţie are doar un caracter consultativ şi este ulterioară constituirii acesteia.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 53 PJ/2003, Judecătoria Sectorului 6 − municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Excepţia a fost ridicată de Fundaţia pentru Meşteşuguri într-o cauză civilă, având ca obiect modificarea actelor constitutive.

În motivarea excepţiei, aşa cum se menţionează în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, se susţine că dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, încalcă prevederile referitoare la dreptul la liberă asociere cuprinse în art. 37 alin. (1) din Constituţie, fără a argumenta însă în ce constă această încălcare. În faţa Curţii Constituţionale, în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2003, autorul excepţiei a invocat şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 şi ale art. 16 alin. (1), precum şi ale art. 20 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 22 alin. (1) şi (2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În esenţă, încălcarea acestor dispoziţii constituţionale şi convenţionale constă în aceea că cerinţa avizului ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărei competenţă îşi desfăşoară activitatea asociaţia sau fundaţia, impusă pentru dobândirea personalităţii juridice, poate împiedica exercitarea dreptului fundamental la asociere, în eventualitatea emiterii unui aviz negativ de către autoritatea administrativă menţionată.

Judecătoria Sectorului 6 − municipiul Bucureşti apreciază că dispoziţiile de lege invocate ca fiind neconstituţionale nu înfrâng dreptul la liberă asociere prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, se arată: textele de lege criticate „impun persoanei juridice condiţia preliminară şi formală a obţinerii avizării administrative corespunzătoare domeniului de activitate al acestora”, prin aceasta respectându-se condiţiile legale cu privire la activităţi de interes general sau comunitar şi nepatrimonial; avizele „emise în condiţiile art. I pct. 5 şi 6 din ordonanţa criticată nu constrâng persoana juridică nici în privinţa dreptului la liberă asociere, nici în privinţa determinării limitate a obiectului de activitate sau al altor modalităţi de realizare propuse conform actelor lor constitutive”; simpla apreciere a acestor avize poate ridica cel mult problema oportunităţii rolului organului administrativ competent a le elibera, ceea ce nu ridică o problemă de constituţionalitate atâta vreme cât nu are ca efect suprimarea sau limitarea dreptului la liberă asociere.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, în raport cu art. 37 din Constituţie, este neîntemeiată. Prin dispoziţiile de lege criticate s-a introdus, printre documentele care trebuie să însoţească cererea de înscriere a unei asociaţii sau fundaţii, şi avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui competenţă îşi va desfăşura activitatea asociaţia sau fundaţia după dobândirea personalităţii juridice. Acest document nu reprezintă un aviz consultativ solicitat în vederea soluţionării cererii de acordare a personalităţii juridice. Mai mult, „prin reintroducerea avizului ministerului în a cărui sferă de competenţă îşi va desfăşura activitatea asociaţia sau fundaţia, s-a considerat că verificarea conformităţii statutului asociaţiilor sau fundaţiilor cu legea, ordinea publică şi bunele moravuri, este o garanţie că aceasta se desfăşoară cu respectarea Constituţiei şi a legilor şi, în consecinţă, nu reprezintă o îngrădire a dreptului la liberă asociere.”

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, nu sunt în contradicţie cu pre vederile art. 37 din Constituţie, întrucât avizele emise de ministerele sau organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea asociaţiile sau fundaţiile, sunt doar o condiţie pentru dobândirea personalităţii juridice a asociaţiei sau fundaţiei, ulterior constituirii acestora, motiv pentru care dreptul la asociere nu este în nici un fel încălcat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, care au următorul conţinut:

− Art. I pct. 5: „La articolul 7 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.”

− Art. I pct. 6: „La articolul 17 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.”

În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 20, art. 16 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Constituţie. La data pronunţării prezentei decizii, potrivit Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 37 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) au fost modificate, iar potrivit Constituţiei României, republicată, cu reactualizarea denumirilor şi o nouă nume rotare a textelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 37 alin. (1) a devenit art. 40 alin. (1). Textele din Constituţie menţionate au următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

− Art. 20: „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

− Art. 40 alin. (1): „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prevede că asociaţia se poate înscrie în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul, iar art. 17 din aceeaşi ordonanţă stabileşte că fundaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea sa în acest registru. Cererile de înscriere sunt însoţite, potrivit alin. (2) lit. d) al art. 7 şi alin. (2) lit. d) al art. 17 din ordonanţă, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, şi de „avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.” Această cerinţă privind obţinerea avizului ministerului sau organului administrativ de specialitate este considerată, în esenţă, de către autorul excepţiei, ca fiind „o discriminare negativă faţă de exercitarea aceluiaşi drept dar prin formele asociative reglementate de Legea partidelor politice nr. 14/2003 sau Legea sindicatelor nr. 54/2003”, iar „exercitarea dreptului la asociere prin înfiinţarea unei persoane juridice fără scop patrimonial, alta decât partidul sau sindicatul, este supus controlului unei autorităţi administrative, care, în lipsa altor dispoziţii legale, este liberă să stabilească motivele unui eventual refuz negativ.”

Analizând conţinutul textelor de lege ce fac obiectul excepţiei şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că cerinţa obţinerii avizului ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui competenţă îşi va desfăşura activitatea asociaţia sau fundaţia este ulterioară constituirii acestora. Avizul menţionat este unul dintre documentele care însoţesc cererile acestora de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în scopul dobândirii personalităţii juridice. Aşa fiind, nu se poate reţine că prin această reglementare se încalcă dreptul constituţional la asociere, prevăzut la art. 37 din Constituţie, şi nici dispoziţiile din actele normative convenţionale şi internaţionale invocate, cu care textul din Legea fundamentală este în concordanţă.

Tot astfel Curtea constată că avizul ministerului sau organului administrativ de specialitate nu reprezintă o autorizaţie administrativă prealabilă, ci un aviz consultativ a cărui emitere nu poate fi refuzată, pe care instanţa competentă îl apreciază alături de alte documente considerate relevante în vederea soluţionării cererii de obţinere a personalităţii juridice de către asociaţie sau fundaţie şi de al cărui conţinut instanţa de judecată nu este ţinută.

Rezultă că prevederile art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 sunt în concordanţă cu textele din Constituţie menţionate ca fiind încălcate, iar susţinerile de neconstituţionalitate invocate sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Meşteşuguri în Dosarul nr. 53 PJ/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 − municipiul Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2003.