Decizia
Curții Constituționale nr. 438/2003
M. Of. nr. 115 din 9 februarie 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D
E C I Z I A Nr. 438
din 20 noiembrie 2003
referitoare
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3
și 5 și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu
altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților
economice sau bugetare de stat, republicată
Nicolae Popa
− președinte
Costică Bulai − judecător
Nicolae Cochinescu − judecător
Constantin Doldur − judecător
Petre Ninosu − judecător
Șerban Viorel Stănoiu −
judecător
Lucian Stângu − judecător
Ioan Vida − judecător
Florentina Baltă − procuror
Maria Bratu −
magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 6 și
art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă
destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților
economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Alexandru
Casau în Dosarul nr. 1.000/2003 al Curții de Apel Bacău.
La apelul nominal lipsesc părțile,
față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textele legale
criticate nu contravin prevederilor constituționale.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2003,
pronunțată în Dosarul nr. 1.000/2003, Curtea de Apel Bacău − Secția
civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 4 alin. 1, alin. 2 și alin. 3, art. 10 alin. 1, alin. 3 și 6
și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă
destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților
economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Alexandru
Casau.
În motivarea excepției de
neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate aduc atingere art. 41 alin. (1),
(2) și (3), precum și art. 135 alin. (6) din Constituție, fără a se arăta în ce
mod sunt încălcate aceste dispoziții.
Instanța de judecată apreciază că excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și
exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De
asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu
modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției
Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază
că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, nu contravin, ci dimpotrivă
sunt o expresie a dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate,
dându-se astfel posibilitatea titularului contractului de închiriere asupra
unui garaj de a-l cumpăra fără licitație. Se mai arată că dreptul de
proprietate asupra terenului nu s-a constituit niciodată, astfel încât nu se
poate face nici o discuție cu privire la expropriere, așa cum s-ar fi impus ca
urmare a invocării art. 41 alin. (3) din Constituție.
Obligația statului de a atribui
dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii există numai în
condițiile art. 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, acolo unde dreptul de
proprietate principal se constituie în privința unei clădiri cu mai multe
locuințe și spații cu altă destinație, pentru alte situații nefiind obligatorie
și vânzarea terenului aferent. Se mai apreciază că obiectul acțiunii nu îl
reprezintă protecția unui drept de proprietate deja existent, ci constituirea
dreptului de proprietate, astfel încât nu există interesul invocării
prevederilor constituționale cu privire la regimul proprietății.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază
că art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, nu contravine textelor constituționale
invocate, deoarece posibilitatea conferită de legiuitor titularilor
contractelor de închiriere de a cumpăra garajele construite din fondurile
statului nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci o dobândire a
acestuia. Dreptul de proprietate astfel dobândit se va bucura de aceeași
ocrotire din partea legii, specifică dreptului de proprietate privată,
indiferent de titular.
Președinții celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992,
reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă,
potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și
celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Analizând încheierea de sesizare,
Curtea constată că, deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională
cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1, 2 și 3 din
Legea nr. 85/1992, republicată, se observă că textul criticat conține numai
două alineate. În ceea ce privește dispozițiile art. 10 din aceeași lege, deși
autorul excepției indică alin. 1, 3 și 6 ale acestui articol ca fiind
neconstituționale, se constată, din textele redate de autor în motivarea
excepției, că s-a avut în vedere art. 10 alin. 1, 3 și 5.
Așadar Curtea va exercita controlul
de neconstituționalitate asupra dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 5
și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă
destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților
economice sau bugetare de stat, republicată, dispoziții al căror conținut este
următorul:
− Art. 4: Garajele
construite din fondurile statului, din fondurile unităților economice sau
bugetare de stat ori care înainte de 6 martie 1945 au aparținut instituțiilor
sau societăților cu capital privat pot fi cumpărate de către titularii
contractelor de închiriere, fără licitație.
Prețul de vânzare al acestor spații
se stabilește la valoarea de circulație de la data vânzării.;
− Art. 10: În cazul în
care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, o
dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de
proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra
dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun. (...)
Dreptul de proprietate prevăzut la
alin. 1 se dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost
determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători
ale terenului aferent clădirii. (...)
Dreptul de proprietate prevăzut la
alin. 1, 3 și 4 se determină pe cote, proporțional cu suprafața construită a
locuințelor și a spațiilor cu altă destinație.;
− Art. 17: Locuințele și
construcțiile prevăzute de prezenta lege pot fi cumpărate numai de persoane
fizice cu cetățenie română sau de persoane juridice care au sediul în România.
Criticile de neconstituționalitate
sunt motivate cu susținerea că textele de lege atacate contravin prevederilor
art. 41 alin. (1), (2) și (3), precum și prevederilor art. 135 alin. (6) din
Constituție.
Potrivit Constituției republicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu
reactualizarea denumirilor și renumerotarea textelor, art. 41 alin. (1), (2) și
(3) a devenit art. 44 alin. (1), (2) și (3), iar art. 135 alin. (6) a devenit
art. 136 alin. (5).
Analizând excepția de
neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a
fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Printr-o jurisprudență bogată cu privire
la Legea nr. 85/1992 Curtea a statuat că prin aceste prevederi a fost
consacrată o normă de justiție socială, întrucât s-a dat posibilitatea
chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au participat direct
sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Aceste texte reglementează o
trecere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași ai acestora,
a locuințelor și a terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin
cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, atribuirea
terenurilor făcându-se integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de
proprietate asupra construcției respective.
Asupra constituționalității art. 10
din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunțat. Astfel, prin
Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat că acest text este
constituțional.
Atât soluția, cât și considerentele
din această decizie sunt valabile și în cauza de față, neexistând temeiuri
pentru modificarea jurisprudenței.
În ceea ce privește textul art. 4
din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constată, de asemenea, că nu
contravine prevederilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) și art. 136 alin. (5) din
Constituție, republicată.
În practica sa jurisdicțională
Curtea a statuat că prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății,
potrivit art. 44 din Constituție, republicată, se aplică numai după
reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Față de cele expuse, în temeiul art.
146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al
art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 5 și art.
17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă
destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților
economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Alexandru
Casapu în Dosarul nr. 1.000/2003 al Curții de Apel Bacău.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din
data de 20 noiembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA |
Magistrat-asistent, Maria Bratu |