Decizia Curții Constituționale nr. 438/2003

M. Of. nr. 115 din 9 februarie 2004

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 438

din 20 noiembrie 2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 5 și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 6 și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Alexandru Casau în Dosarul nr. 1.000/2003 al Curții de Apel Bacău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.000/2003, Curtea de Apel Bacău − Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1, alin. 2 și alin. 3, art. 10 alin. 1, alin. 3 și 6 și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Alexandru Casau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate aduc atingere art. 41 alin. (1), (2) și (3), precum și art. 135 alin. (6) din Constituție, fără a se arăta în ce mod sunt încălcate aceste dispoziții.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, nu contravin, ci dimpotrivă sunt o expresie a dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate, dându-se astfel posibilitatea titularului contractului de închiriere asupra unui garaj de a-l cumpăra fără licitație. Se mai arată că dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a constituit niciodată, astfel încât nu se poate face nici o discuție cu privire la expropriere, așa cum s-ar fi impus ca urmare a invocării art. 41 alin. (3) din Constituție.

Obligația statului de a atribui dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii există numai în condițiile art. 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, acolo unde dreptul de proprietate principal se constituie în privința unei clădiri cu mai multe locuințe și spații cu altă destinație, pentru alte situații nefiind obligatorie și vânzarea terenului aferent. Se mai apreciază că obiectul acțiunii nu îl reprezintă protecția unui drept de proprietate deja existent, ci constituirea dreptului de proprietate, astfel încât nu există interesul invocării prevederilor constituționale cu privire la regimul proprietății.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, nu contravine textelor constituționale invocate, deoarece posibilitatea conferită de legiuitor titularilor contractelor de închiriere de a cumpăra garajele construite din fondurile statului nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci o dobândire a acestuia. Dreptul de proprietate astfel dobândit se va bucura de aceeași ocrotire din partea legii, specifică dreptului de proprietate privată, indiferent de titular.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând încheierea de sesizare, Curtea constată că, deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 85/1992, republicată, se observă că textul criticat conține numai două alineate. În ceea ce privește dispozițiile art. 10 din aceeași lege, deși autorul excepției indică alin. 1, 3 și 6 ale acestui articol ca fiind neconstituționale, se constată, din textele redate de autor în motivarea excepției, că s-a avut în vedere art. 10 alin. 1, 3 și 5.

Așadar Curtea va exercita controlul de neconstituționalitate asupra dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 5 și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, dispoziții al căror conținut este următorul:

− Art. 4: „Garajele construite din fondurile statului, din fondurile unităților economice sau bugetare de stat ori care înainte de 6 martie 1945 au aparținut instituțiilor sau societăților cu capital privat pot fi cumpărate de către titularii contractelor de închiriere, fără licitație.

Prețul de vânzare al acestor spații se stabilește la valoarea de circulație de la data vânzării.”;

− Art. 10: „În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun. (...)

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. (...)

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 și 4 se determină pe cote, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație.”;

− Art. 17: „Locuințele și construcțiile prevăzute de prezenta lege pot fi cumpărate numai de persoane fizice cu cetățenie română sau de persoane juridice care au sediul în România.”

Criticile de neconstituționalitate sunt motivate cu susținerea că textele de lege atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (1), (2) și (3), precum și prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituție.

Potrivit Constituției republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și renumerotarea textelor, art. 41 alin. (1), (2) și (3) a devenit art. 44 alin. (1), (2) și (3), iar art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5).

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează.

Printr-o jurisprudență bogată cu privire la Legea nr. 85/1992 Curtea a statuat că prin aceste prevederi a fost consacrat㠄o normă de justiție socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic”. Aceste texte reglementează o trecere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași ai acestora, a locuințelor și a terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporțional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcției respective.

Asupra constituționalității art. 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunțat. Astfel, prin Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat că acest text este constituțional.

Atât soluția, cât și considerentele din această decizie sunt valabile și în cauza de față, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenței.

În ceea ce privește textul art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constată, de asemenea, că nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) și art. 136 alin. (5) din Constituție, republicată.

În practica sa jurisdicțională Curtea a statuat că prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 44 din Constituție, republicată, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Față de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 și 5 și art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Alexandru Casapu în Dosarul nr. 1.000/2003 al Curții de Apel Bacău.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2003.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

Magistrat-asistent,

Maria Bratu