Decizia Curţii Constituţionale nr. 438/2003

M. Of. nr. 115 din 9 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 438

din 20 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 şi 5 şi art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 şi 6 şi art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Casau în Dosarul nr. 1.000/2003 al Curţii de Apel Bacău.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.000/2003, Curtea de Apel Bacău − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3, art. 10 alin. 1, alin. 3 şi 6 şi art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Casau.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate aduc atingere art. 41 alin. (1), (2) şi (3), precum şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, fără a se arăta în ce mod sunt încălcate aceste dispoziţii.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, nu contravin, ci dimpotrivă sunt o expresie a dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate, dându-se astfel posibilitatea titularului contractului de închiriere asupra unui garaj de a-l cumpăra fără licitaţie. Se mai arată că dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a constituit niciodată, astfel încât nu se poate face nici o discuţie cu privire la expropriere, aşa cum s-ar fi impus ca urmare a invocării art. 41 alin. (3) din Constituţie.

Obligaţia statului de a atribui dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii există numai în condiţiile art. 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, acolo unde dreptul de proprietate principal se constituie în privinţa unei clădiri cu mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, pentru alte situaţii nefiind obligatorie şi vânzarea terenului aferent. Se mai apreciază că obiectul acţiunii nu îl reprezintă protecţia unui drept de proprietate deja existent, ci constituirea dreptului de proprietate, astfel încât nu există interesul invocării prevederilor constituţionale cu privire la regimul proprietăţii.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, nu contravine textelor constituţionale invocate, deoarece posibilitatea conferită de legiuitor titularilor contractelor de închiriere de a cumpăra garajele construite din fondurile statului nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci o dobândire a acestuia. Dreptul de proprietate astfel dobândit se va bucura de aceeaşi ocrotire din partea legii, specifică dreptului de proprietate privată, indiferent de titular.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Analizând încheierea de sesizare, Curtea constată că, deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992, republicată, se observă că textul criticat conţine numai două alineate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 din aceeaşi lege, deşi autorul excepţiei indică alin. 1, 3 şi 6 ale acestui articol ca fiind neconstituţionale, se constată, din textele redate de autor în motivarea excepţiei, că s-a avut în vedere art. 10 alin. 1, 3 şi 5.

Aşadar Curtea va exercita controlul de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 şi 5 şi art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, dispoziţii al căror conţinut este următorul:

− Art. 4: „Garajele construite din fondurile statului, din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat ori care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut instituţiilor sau societăţilor cu capital privat pot fi cumpărate de către titularii contractelor de închiriere, fără licitaţie.

Preţul de vânzare al acestor spaţii se stabileşte la valoarea de circulaţie de la data vânzării.”;

− Art. 10: „În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate pe cote-părţi de construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun. (...)

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii, aşa cum a fost determinat prin autorizaţia de construire sau prin fişele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. (...)

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 şi 4 se determină pe cote, proporţional cu suprafaţa construită a locuinţelor şi a spaţiilor cu altă destinaţie.”;

− Art. 17: „Locuinţele şi construcţiile prevăzute de prezenta lege pot fi cumpărate numai de persoane fizice cu cetăţenie română sau de persoane juridice care au sediul în România.”

Criticile de neconstituţionalitate sunt motivate cu susţinerea că textele de lege atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (1), (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituţie.

Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 41 alin. (1), (2) şi (3) a devenit art. 44 alin. (1), (2) şi (3), iar art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5).

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează.

Printr-o jurisprudenţă bogată cu privire la Legea nr. 85/1992 Curtea a statuat că prin aceste prevederi a fost consacrată „o normă de justiţie socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic”. Aceste texte reglementează o trecere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.

Asupra constituţionalităţii art. 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunţat. Astfel, prin Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat că acest text este constituţional.

Atât soluţia, cât şi considerentele din această decizie sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei.

În ceea ce priveşte textul art. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constată, de asemenea, că nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, republicată.

În practica sa jurisdicţională Curtea a statuat că prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 44 din Constituţie, republicată, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 10 alin. 1, 3 şi 5 şi art. 17 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Casapu în Dosarul nr. 1.000/2003 al Curţii de Apel Bacău.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2003.