Decizia Curții Constituționale nr. 437/2003

M. Of. nr. 119 din 10 februarie 2004

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 437

din 20 noiembrie 2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002.

Excepția a fost ridicată de Ana Maria Cristina Petrescu Ercea în Dosarul nr. 5.731/2002 al Tribunalului București − Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.731/2002, Tribunalul București − Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002.

Excepția a fost ridicată de Ana Maria Cristina Petrescu Ercea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivității legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece se modifică sau se anulează retroactiv drepturile câștigate de persoanele îndreptățite la restituire.

De asemenea, se consideră că textele legale criticate contravin și art. 16 alin. (1) din Constituție. În opinia autorului excepției se creează o inegalitate între cetățenii ale căror cereri de restituire în natură au fost soluționate favorabil până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și cei ale căror cereri nu au fost soluționate sau nu au fost soluționate în mod favorabil, prin aplicarea de regimuri diferite unor situații care sunt identice și care justifică același tratament.

De asemenea, acesta mai susține că dispozițiile criticate contravin și art. 21 din Constituție, deoarece ordonanța înlătură posibilitatea soluționării litigiilor conform dreptului comun, fără a prevedea o altă procedură.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulerioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile legale criticate nu au caracter retroactiv, considerând că în realitate autorul excepției solicită Curții să se pronunțe asupra aplicării în timp a prevederilor legale criticate, or, sub acest aspect, jurisprudența Curții a statuat în mod constant că nu intră în competența sa controlul aplicării unei legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă sub aspectul retroactivității aceste dispoziții sunt în concordanță cu Legea fundamentală.

În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, dispoziții al căror conținut este următorul:

− Art. I: „Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

 [...]

2. Alineatul (4) al articolului 16 va avea următorul cuprins:

«(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt, pe durata afectațiunii de interes public, bunuri proprietate publică și au regimul prevăzut de lege.»

3. Alineatul (5) al articolului 16 se abrogă.”

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția republicată, care au următorul conținut:

− Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

− Art. 16 alin. (1): „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

În legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că prevederile criticate nu conțin în sine nici o dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv la data intrării în vigoare a ordonanței modificatoare. În ceea ce privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. În jurisprudența sa Curtea Constituțională a stabilit, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că acest principiu constituțional nu are semnificația uniformității, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situații care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, este evident că excluderea, prin lege, a unor categorii de persoane în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, de la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent a unor imobile preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989 nu contravine principiului constituțional al egalității. Însăși menționarea acestor bunuri în cuprinsul textului de lege criticat pune în evidență justificarea rațională și obiectivă a diferenței de tratament juridic aplicat.

Textul de lege criticat pentru neconstituționalitate de către autorul excepției privește bunuri aparținând proprietății publice. Construcția logică a Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, relevă că legiuitorul a avut în vedere restituirea bunurilor preluate abuziv de la persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat.

Evident, problema stabilirii unei eventuale îndreptățiri a autorului excepției, precum și posibilitatea revendicării bunului în litigiu de către acesta nu sunt de competența instanței de control constituțional, ci a instanței ordinare.

Față de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, excepție ridicată de Ana Maria Cristina Petrescu Ercea în Dosarul nr. 5.731/2002 al Tribunalului București − Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2003.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

Magistrat-asistent,

Maria Bratu