Decizia Curţii Constituţionale nr. 435/2003

M. Of. nr. 64 din 26 ianuarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 435

din 18 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mădălina Ştefania Diaconu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate  a  dispoziţiilor  art.  28  alin.  (1)  teza  a  doua  din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea  nr.  180/2002,  excepţie  ridicată  de  Societatea Comercială „Amigo & Intercost” − S.R.L. din Odorheiu Secuiesc în Dosarul nr. 391/2003 al Tribunalului Bacău − Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat, care prevede posibilitatea contravenientului de a achita numai jumătate din minimul amenzii aplicate, nu distinge între diferitele categorii de contravenienţi, persoane fizice sau persoane juridice, care pot sau nu să beneficieze de această posibilitate, nefiind încălcat, prin urmare, art. 16 din Constituţie.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 391/2003, Tribunalul Bacău − Secţia comercială  şi  contencios  administrativ  a  sesizat  Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată  cu  modificări  şi  completări  prin  Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Amigo & Intercost” − S.R.L. din Odorheiu Secuiesc într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 28 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, contravin principiului egalităţii în faţa  legii,  consacrat  de  art.  16  alin.  (1)  şi  (2)  din Constituţie, instituind un tratament juridic diferenţiat între contravenienţi, prin aceea că actele normative de stabilire a contravenţiilor prevăd posibilitatea de a achita jumătate din minimul special al amenzii doar pentru unii contravenienţi, iar pentru alţii nu, deşi toţi se află într-o situaţie identică,  aceea  de  contravenient.  Achitarea  numai  a jumătate din minimul special al amenzii este „un adevărat drept”, astfel că, acordarea beneficiului acestui drept numai unor categorii de contravenienţi constituie un tratament discriminatoriu.

Tribunalul Bacău − Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că dispoziţia legală criticată „nu este neconstituţională, deoarece acest articol vorbeşte de noţiunea de contravenient, fără a face distincţie între o persoană fizică sau juridică”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată  preşedinţilor  celor  două  Camere  ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, legea făcând referire la contravenient, indiferent dacă acesta este persoană fizică sau juridică. Textul de lege criticat nu ar fi neconstituţional nici dacă în actul normativ de stabilire a contravenţiei s-ar prevedea posibilitatea plăţii a jumătate din minimul amenzii numai pentru contravenienţii persoane fizice, deoarece o asemenea posibilitate nu reprezintă un drept constituţional.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 28 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă”. Or, „în activitatea socială pot exista situaţii distincte care, datorită unor motive obiective şi rezonabile, pot duce la reguli juridice diferite, care să reglementeze, într-un caz posibilitatea plăţii în 48 de ore o jumătate din minimul amenzii prevăzute, iar în alt caz, imposibilitatea unei asemenea operaţiuni”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată  cu  modificări  şi  completări  prin  Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, dispoziţii care prevăd următoarele:

„(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.”

Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, rămase  nerevizuite  în  urma  revizuirii  şi  republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, potrivit cărora:

„(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că aceste dispoziţii legale nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări. Posibilitatea achitării a numai jumătate din minimul amenzii prevăzute pentru săvârşirea unor contravenţii nu este un drept constituţional şi nici un drept prevăzut de vreo reglementare legală, care poate fi exercitat în toate situaţiile. Stabilirea faptelor care constituie contravenţie, a sancţiunilor aplicabile, a modalităţilor de executare a acestora, precum şi a eventualelor facilităţi ce se acordă în unele situaţii la plata amenzii reprezintă opţiunea liberă a legiuitorului.

Art. 28 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 prevede, în mod general, posibilitatea contravenientului de a achita numai jumătate din minimul amenzii. Teza a doua a aceluiaşi articol dispune că această posibilitate există numai în situaţia în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor o prevede în mod expres. Textul de lege nu distinge între diferite categorii de contravenienţi, fie persoane fizice, fie persoane juridice, care pot sau nu să beneficieze de această posibilitate.

Prin actele normative de stabilire a contravenţiilor se poate prevedea în mod expres posibilitatea achitării numai a jumătate din minimul amenzii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea contravenţiilor reglementate, iar nu prin tratament juridic diferenţiat instituit pentru diferite categorii de persoane care se află în situaţii identice.

De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, soluţia şi considerentele acelei decizii fiind valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Amigo & Intercost” − S.R.L. din Odorheiu Secuiesc în Dosarul nr. 391/2003 al Tribunalului Bacău − Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2003.