Decizia Curţii Constituţionale nr. 426/2003

M. Of. nr. 76 din 29 ianuarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 426

din 13 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. (1)−(4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Paula C. Pantea − procuror

Mădălina Ştefania Diaconu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, excepţie ridicată de Stan Ion în Dosarul nr. 3.491/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, lipsind partea Casa Judeţeană de Pensii Prahova, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei ridicate, arătând că prevederile criticate încalcă principiul constituţional conform căruia un drept social câştigat nu poate fi retras, în condiţiile statului de drept. În opinia sa, art. 168 din Legea nr. 19/2000 diminuează, prin măsura recorelării, drepturile câştigate anterior de pensionari.

Având cuvântul personal, autorul excepţiei arată că Legea nr. 19/2000 ar fi trebuit să prevadă recalcularea, iar nu recorelarea pensiilor, care duce la diminuarea punctajului mediu anual pe baza căruia se calculează pensiile. În opinia sa, aceste puncte medii reprezintă un drept câştigat, care nu poate fi diminuat prin recorelare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că art. 168 din Legea nr. 19/2000 prevede numai măsura recorelării pensiilor, în mod echitabil, ceea ce nu poate avea ca efect diminuarea acestora, aşa cum susţine autorul excepţiei. Invocă, în acest sens, şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 103 din 26 martie 2002 şi nr. 225 din 10 septembrie 2002.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.491/2003, Tribunalul Prahova − secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, excepţie ridicată de Ion Stan într-o cauză având ca obiect un litigiu de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 168 din Legea nr. 19/2000, modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, „încalcă principiul constituţional conform căruia odată câştigat, un drept social nu mai poate fi retras”, întrucât diminuarea punctajului mediu anual şi recorelarea pensiilor determină, de fapt, reducerea drepturilor de pensie stabilite pe baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Tribunalul Prahova apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât prin dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată şi completată, s-a urmărit de către legiuitor realizarea, în cadrul disponibilităţilor financiare actuale, a obligaţiilor statului în domeniul măsurilor de protecţie socială pentru ca pensiile stabilite să reflecte întreaga activitate salarială depusă de beneficiari, „iar măsura diminuării punctajului mediu anual pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 nu conduce la micşorarea cuantumului acestora”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia ridicată este nefondată, iar textele de lege criticate „nu încalcă nici o prevedere constituţională, întrucât, pe de o parte, prin aceste dispoziţii se concretizează obligaţia statului, prevăzută de art. 43 alin. (1) din Constituţie, de a lua măsuri de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, iar pe de altă parte, aceste măsuri de protecţie socială, constând în recorelarea pensiilor, sunt instituite, în mod nediscriminatoriu, în concordanţă cu principiul egalităţii, potrivit art. 16 din Constituţie, pentru toţi pensionarii aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv, cu pensii stabilite potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000”.

De altfel, arată în continuare, întrucât autorul excepţiei nu indică dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate prin prevederile legale criticate, excepţia este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 168 din Legea nr. 19/2000 sunt constituţionale. Arată, în acest sens, că dispoziţiile tranzitorii ale legii prevăd stabilirea punctajului mediu anual şi în privinţa pensiilor stabilite anterior, precum şi recorelarea acestora, pentru a se ajunge la nivelul punctajului mediu stabilit în cazul persoanelor care se pensionează după intrarea în vigoare a legii. Apreciază că drepturile de pensie, „stabilite în baza legislaţiei existente înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu suferă modificări, dispoziţiile legale noi aplicându-se numai pentru viitor, pentru persoanele care se înscriu la pensie după intrarea lor în vigoare”. Menţionează, de asemenea, că principiul invocat de autorul excepţiei, conform căruia „odată câştigat, un drept social nu mai poate fi retras”, nu este reglementat în Constituţia României, motiv pentru care nu se poate examina conformitatea prevederilor art. 168 din Legea nr. 19/2000 cu dispoziţiile constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 168 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Aceste dispoziţii au următoarea redactare:

− Art. 168: „(1) Guvernul va lua măsuri de recorelare a tuturor categoriilor de pensii, având în vedere schimbările produse în baza de calcul a acestora începând cu anul 1991, ca urmare a trecerii la salarii individuale brute, a luării în considerare a sporurilor cu caracter permanent, precum şi a majorării salariilor în sectorul bugetar sau negocierii acestora la societăţi comerciale şi regii autonome.

(2) Metodologia la recorelare a pensiilor în condiţiile prevăzute la alin. (1) va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) După intrarea în vigoare a prezentei legi, pe baza analizei rezultatelor recorelării aplicate conform prevederilor alin. (1) şi (2) Guvernul poate adopta măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor stabilite pe baza legislaţiei anterioare.

(4) Programul şi metodologia de recorelare a pensiilor, potrivit prevederilor alin. (3), se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.”

Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă principiul constituţional potrivit căruia un drept social câştigat nu mai poate fi retras. Acest principiu nu este formulat într-o dispoziţie expresă a Constituţiei, dar existenţa sa rezultă şi din prevederile art. 1 alin. (3) sau ale art. 47 alin. (1) din Constituţie. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale prevederile legale „care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”.

Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile legale criticate, Curtea reţine că a mai fost sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 din Legea nr. 19/2000, excepţii pe care le-a respins ca fiind neîntemeiate, constatând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici o prevedere sau principiu constituţional. Astfel, în Deciziile nr. 103 din 26 martie 2002 şi nr. 225 din 10 septembrie 2002, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, respectiv nr. 751 din 15 octombrie 2002, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

În cadrul realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat, legiuitorul are deplină autoritate, legitimitate şi îndreptăţire să stabilească periodic noi modalităţi şi condiţii de acordare şi de calculare a pensiilor, cum a procedat şi prin adoptarea Legii nr. 19/2000. Noile reglementări pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permit sau impun, după caz, situaţia economico-financiară a ţării şi fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. În oricare dintre aceste ipoteze dispoziţiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea lor în vigoare, neputând atinge drepturile de pensie anterior stabilite.

Potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 19/2000, „(3) Pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998−31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimativ pentru persoanele ce se vor pensiona în condiţiile prezentei legi, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. (2), li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare”, iar „(7) În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”.

De vreme ce drepturile de pensii anterior stabilite nu sunt atinse, nu sunt diminuate, iar pensiile stabilite reflectă, în cuantum, posibilităţile limitate în raport cu sursele existente într-o perioadă dată, nu se poate susţine că noile reglementări tranzitorii ar leza „demnitatea umană” sau că ar contrazice „dreptatea” socială.

Legiuitorul, prin dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 19/2000 şi prin modificarea şi completarea acestora, a urmărit realizarea, în cadrul limitelor actualmente posibile, a obligaţiilor statului în domeniul măsurilor de protecţie socială. Pe linia acestor preocupări dispoziţiile legale respective prevăd, pentru o primă etapă, stabilirea punctajului anual şi în privinţa pensiilor anterior stabilite, precum şi recorelarea acestora pentru a ajunge la nivelul punctajului mediu, stabilit pentru persoanele care se pensionează după intrarea în vigoare a legii. Sunt exceptaţi pensionarii ale căror drepturi anterior stabilite sunt mai mari decât punctajul mediu stabilit conform noilor reglementări.

Legea reglementează, la modul general, şi etapele următoare ale recorelării, abilitând Guvernul ca, în limita posibilităţilor ulterioare, să elaboreze un program de recorelare etapizat, astfel ca, la finalizarea acestuia, toţi pensionarii să beneficieze, pentru aceeaşi activitate, perioadă şi cotizare, de drepturi egale, indiferent de data înscrierii la pensie.

Soluţiile adoptate şi considerentele deciziilor anterioare sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. (1)−(4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, excepţie ridicată de Stan Ion în Dosarul nr. 3.491/2003 al Tribunalului Prahova.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2003.