Decizia Curţii Constituţionale nr. 420/2004

M. Of. nr. 1222 din 20 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 420

din 14 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului

 

Ioan Vida − preşedinte

Ion Predescu − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Cristina Toma − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ştefan Macovei, Viorica Macovei şi Iosif-Alexandru Kibili în Dosarul nr. 1.225/2004 al Curţii de Apel Oradea − Secţia civilă. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse de autorii excepţiei, precum şi de partea Societatea Comercială „Electrolux România” − S.A., prin care aceştia solicită Curţii Constituţionale judecarea în lipsă. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, consideră că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 112/1995 nu contravin art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, întrucât bunul care face obiectul litigiului nu se află efectiv în patrimoniul celui care pretinde încălcarea dreptului de proprietate, ci în patrimoniul statului, care este ţinut să restituie imobilul potrivit dispoziţiilor Legii nr. 112/1995. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.225/2004, Curtea de Apel Oradea − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ştefan Macovei, Viorica Macovei şi Iosif-Alexandru Kibili. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că soluţia instanţei de judecată este neconstituţională, nelegală şi neîntemeiată, întrucât aceasta „nu are abilitarea de a se ingera în dreptul de proprietate al reclamanţilor şi nici de a recomanda proprietarului cum să procedeze în viitor”. 

Curtea de Apel Oradea − Secţia civilă apreciază că Legea fundamentală ocroteşte nu numai dreptul foştilor proprietari ai imobilelor, ci şi al celor care în perioada 1945−1989 au dobândit acest drept de la stat, care, în acea perioadă, era prezumat a fi proprietar, astfel încât putea înstrăina imobilele sau putea acorda aprobările necesare edificării unor construcţii. 

Instanţa apreciază că prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate s-ar ajunge la instituirea unui tratament diferenţiat aplicabil proprietarilor, de fapt o naţionalizare aplicată de această dată imobilelor persoanelor care au dobândit calitatea de proprietari în perioada 1945−1989 şi au edificat construcţii, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată. 

În concluzie, instanţa de judecată consideră excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 112/1995 ca fiind neîntemeiată. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 112/1995 nu contravin art. 44 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât chiar alin. (1) teza a doua a acestui articol prevede că legea poate stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc condiţiile şi limitele în care pot fi restituite foştilor proprietari imobilele ce fac obiectul Legii nr. 112/1995. 

Prin urmare, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 112/1995 este lipsită de temei. 

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 21 din Legea nr. 112/1995 reglementează dreptul foştilor proprietari de a fi despăgubiţi pentru imobilele ce nu le sunt restituite în natură, despăgubirea având semnificaţia unei restituiri prin echivalent. Arată că aceste dispoziţii de lege reprezintă tocmai o materializare a principiului constituţional potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. De altfel, scopul Legii nr. 112/1995 este acela de a statornici măsuri reparatorii, restituiri şi despăgubiri, în interesul foştilor proprietari, ale căror locuinţe au fost trecute în proprietatea statului, şi nu au ca efect exproprierea sau naţionalizarea bunurilor imobile ce formează obiectul acestei legi. 

Pe de altă parte, critica autorilor vizează aspecte privitoare la interpretarea şi aplicarea legii, care reprezintă atributul exclusiv al instanţei de judecată, în opera de înfăptuire a justiţiei. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Textul legal criticat are următorul conţinut: „O dată cu restituirea în natură şi dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, aşa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului, cu excepţia suprafeţelor ocupate şi aferente altor construcţii şi dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, care au următorul conţinut: „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă. 

Astfel, în condiţiile în care din ipoteza normei legale criticate rezultă că reglementarea îşi găseşte aplicare „o dată cu restituirea în natură şi dobândirea dreptului de proprietate [É]”, aşadar, în situaţiile în care fostul proprietar, care a pierdut dreptul de proprietate şi deci, calitatea de proprietar, în favoarea statului, solicită redobândirea acestuia, textul dedus controlului nu relevă nici o contradicţie cu prevederea constituţională de referinţă. Într-adevăr, aceasta din urmă garantează dreptul de proprietate exclusiv în ipostaza de componentă certă a patrimoniului titularului său, iar nu în aceea de simplă expectativă sau de drept eventual, a căror transpunere în realitate are un caracter mai mult sau mai puţin aleatoriu. 

Chiar făcând abstracţie de acest argument, critica de neconstituţionalitate nu ar putea fi primită, dacă se are în vedere că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. Or, în speţă, norma legală nu face decât să dea expresie acestor imperative constituţionale. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ştefan Macovei, Viorica Macovei şi Iosif-Alexandru Kibili în Dosarul nr. 1.225/2004 al Curţii de Apel Oradea − Secţia civilă. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2004.