Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2003

M. Of. nr. 117 din 10 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 415

din 11 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Paula C. Pantea − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Dumbrăveni, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 7.721/2002 al Tribunalului Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal este prezent Consiliul Local al Comunei Dumbrăveni, prin avocat Vasile Tudor, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul părţii prezente solicită admiterea excepţiei, arătând că vânzarea, concesionarea, închirierea ori darea în folosinţă gratuită a bunurilor care fac parte din patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale nu poate avea loc decât în condiţiile prevăzute de art. 125 şi 126 din Legea nr. 215/2001. Dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie trebuie raportate la art. 72 alin. (3) şi art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât numai prin lege organică sunt stabilite conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Aşadar, susţine acesta, dreptul de proprietate, fiind un drept fundamental, nu poate constitui domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă. În susţinere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 181/2003, statuând că dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.721/2002, Tribunalul Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Dumbrăveni, judeţul Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei bunurile care fac parte din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, astfel că dreptul de dispoziţie asupra acestor bunuri aparţine consiliilor locale sau judeţene, după caz. Mai susţine autorul excepţiei că transferul proprietăţii unor bunuri din patrimoniul unei unităţi administrativ-teritoriale în patrimoniul unei alte persoane fizice sau juridice nu poate avea loc decât în condiţiile prevăzute de art. 125 şi 126 din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, autorul excepţiei arată că „este inadmisibil ca printr-o ordonanţă de urgenţă să fie aduse modificări unei legi organice” şi „că este obscură în acest caz şi condiţia existenţei unui caz excepţional pretinsă de art. 114 alin. (4) din Constituţie”.

Instanţa de judecată apreciază că ordonanţa de urgenţă criticată vine în contradicţie cu art. 41, 49 şi cu art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece, în lumina principiilor consfinţite de aceste texte, „dispoziţiile acestei ordonanţe îngrădesc atributul folosinţei proprietăţii, prin impunerea transmiterii cu titlu gratuit a folosinţei unui imobil care nu face parte din domeniul privat al statului, ci al unităţii administrativ-teritoriale, fără a fi îndeplinite condiţiile limitative prevăzute de art. 49 din Constituţie”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că măsurile instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 corespund prerogativei statului privind crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, şi „se concretizează în dispoziţiile legale cu caracter general, cu aplicabilitate pe întreg teritoriul ţării”. Se arată că dispoziţiile instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată nu contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, dând expresie exigenţelor cuprinse la art. 134 alin. (2) lit. f) şi la art. 43 alin. (1) din Legea fundamentală, cum de altfel se motivează şi în nota de fundamentare a acestei ordonanţe. În opinia Guvernului, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate reprezintă şi o normă de justiţie socială, deoarece creează posibilitatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) din această ordonanţă să folosească gratuit pe o perioadă de 5 ani şi apoi să cumpere construcţiile zootehnice dezafectate la construirea cărora au contribuit direct sau indirect.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia această ordonanţă de urgenţă contravine prevederi lor art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu exista cazul excepţional care ar fi făcut necesară adoptarea ei, Guvernul apreciază că aceste critici sunt nefondate, avându-se în vedere nota de fundamentare a acestei ordonanţe. Astfel, cazul excepţional, se arată de către Guvern, avut în vedere la adoptarea ordonanţei de urgenţă este determinat de necesitatea asigurării grabnice a securităţii alimentare a populaţiei, din producţia internă, prin introducerea în circuitul de producţie a construcţiilor zootehnice dezafectate, valorificarea superioară a producţiei de cereale, asigurarea fondurilor necesare pentru reluarea ciclului de producţie în sectorul vegetal şi diminuarea efortului necesar importului de carne şi produse din carne.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168 din 13 decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 387 din 13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002.

Criticile de neconstituţionalitate se bazează pe invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (3), ale art. 114 alin. (4), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 41 alin. (2) şi (3) a devenit art. 44 alin. (2) şi (3), art. 114 alin. (1) şi (4) a devenit art. 115 alin. (1) şi (4), iar art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5).

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 stabileşte măsuri pentru atribuirea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate în folosinţa gratuită a asociaţiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum şi a persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau a persoanelor juridice care formulează cerere scrisă şi dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor.

Potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicată, „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. Această prevedere permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.

Măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată vizează repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate, în scopul încurajării dezvoltării creşterii animalelor, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor administrativ-teritoriale. În acest mod statul realizează „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică” şi „crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie, republicată.

Nu poate fi reţinută nici invocarea de către autorul excepţiei a unor neconcordanţe între dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate şi cele ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, întrucât soluţionarea acestora nu este de competenţa instanţei de contencios constituţional.

Autorul excepţiei mai critică ordonanţa şi pe motiv că ar încălca dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi (5) din Legea fundamentală.

În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă, „deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionale a instituţiei” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998). Consecventă acestei jurisprudenţe, Curtea, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, referindu-se la cazul excepţional de care depinde legitimitatea constituţională a emiterii unei ordonanţe de urgenţă, a statuat că acesta este definit în raport cu „necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public”.

Asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat la prevederile art. 119 şi 120 din Constituţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 4 iulie 2003, statuând că dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale.

Soluţia din această decizie este valabilă şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Dumbrăveni, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 7.721/2002 al Tribunalului Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2003.