Decizia Curţii Constituţionale nr. 408/2004

M. Of. nr. 1054 din 15 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 408

din 7 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, excepţie ridicată de Ovidiu Bretu în Dosarul nr. 765/2004 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă. 

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Monica Livescu, care susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând că, deşi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 reprezintă o normă anterioară Constituţiei republicate, nu operează o abrogare implicită a acesteia în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, ci este necesară o abrogare expresă a dispoziţiei neconstituţionale, care să fie constatată de Curtea Constituţională. 

Reprezentantul Ministerului Public consideră că, potrivit art. 44 alin. (2) teza a doua, Constituţia republicată permite dobândirea proprietăţii asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, în anumite condiţii. Prin urmare, textul de lege criticat nu mai este în vigoare, abrogarea operând direct în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie, ceea ce împiedică declanşarea controlului de constituţionalitate, astfel încât excepţia este inadmisibilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 765/2004, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, excepţie ridicată de Ovidiu Bretu. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că efectele prohibitive generate de textul de lege criticat nu-şi mai pot găsi aplicarea în actualul regim constituţional. Astfel, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 îşi produce efectele şi sub imperiul noii reglementări constituţionale, care permite dobândirea terenurilor de către cetăţenii străini prin moştenire legală, ceea ce este de natură a contraveni art. 154 alin. (1) din Constituţie, republicată, care prevede că „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 nu disting în funcţie de modurile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv acte juridice inter vivos sau mortis causa. Aşa fiind, textul de lege criticat exclude orice mod de dobândire a proprietăţii de către cetăţenii străini şi apatrizi, inclusiv dobândirea prin moştenire legală a terenurilor, ceea ce aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate şi la dreptul la moştenire, drepturi în mod egal garantate. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. 

Guvernul arată că dreptul cetăţenilor străini şi apatrizilor de a dobândi prin moştenire legală proprietatea asupra terenurilor este prevăzut la nivelul Legii fundamentale, astfel încât orice altă reglementare de nivel inferior care conţine restricţii cu privire la acest aspect poate fi considerată ca fiind abrogată implicit. Această concluzie se desprinde şi din art. 154 alin. (1) din Constituţia republicată, în temeiul căruia art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 trebuie considerat ca fiind parţial abrogat, şi anume în ceea ce priveşte interdicţia dobândirii terenurilor prin moştenire legală, pentru celelalte situaţii, interdicţia rămânând în vigoare. 

Avocatul Poporului apreciază ca fiind întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998, întrucât interdicţia pentru cetăţenii străini şi apatrizi de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor nu mai este în concordanţă cu noile prevederi constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua. Pe de altă parte, textul legal criticat nu cuprinde dispoziţii privind lipsirea de moştenire a cetăţenilor străini şi apatrizilor, astfel că nu se aduce atingere dreptului acestora la moştenire. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998, potrivit căruia: „Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) şi în art. 46:

− Art. 44 alin. (2): „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”;

− Art. 46: „Dreptul la moştenire este garantat.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, pentru soluţionarea acesteia, este necesară o analiză juridică a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, înainte şi după revizuirea Legii fundamentale, din considerente ce ţin de aplicarea legii în timp. Aşa fiind, înainte de revizuire, textul constituţional care consacra protecţia proprietăţii private, respectiv art. 41, instituia, la alin. (2) teza a doua, incapacitatea specială a cetăţenilor străini şi apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra oricăror terenuri proprietate privată aflate pe teritoriul României. Incapacitatea specială prevăzută de acest text constituţional lipsea de efecte juridice, în sfera sa de aplicare, toate modurile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, indiferent dacă erau situate în intravilan sau extravilan. 

În prezent, aceste prevederi au fost substanţial modificate, ceea ce produce importante consecinţe în plan juridic. Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţia republicată, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. 

Or, Curtea constată că dispoziţia constituţională, deşi nu mai prevede in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale. 

Aşa fiind, norma constituţională are în vedere, într-o primă ipoteză, posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin acte juridice inter vivos, în condiţiile legii organice, de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ai statelor cu care au fost încheiate tratate internaţionale, precum şi de către apatrizii domiciliaţi pe teritoriile acestora, în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană sau din încheierea de către ţara noastră a unor tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate. Curtea constată că momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituţiei nu coincide cu momentul de la care incapacitatea specială nu mai operează, ridicarea interdicţiei fiind condiţionată de aderarea la Uniunea Europeană sau de încheierea unui tratat internaţional, pe bază de reciprocitate. 

A doua ipoteză o reprezintă prevederea potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală. Astfel exprimată, voinţa legiuitorului constituţional nu permite decât o interpretare univocă, această ipoteză fiind de imediată aplicare, din momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituţiei, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după această dată. 

În consecinţă, printr-o interpretare per a contrario, faţă de cetăţenii străini şi apatrizi care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în una dintre cele două ipoteze ale normei constituţionale, interdicţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României operează în continuare, incapacitatea specială fiind conservată în actuala normă constituţională. 

Având în vedere contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 44 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală şi ţinând seama de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Constituţie, republicată, Curtea urmează a constata că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor nu mai sunt în vigoare, în măsura în care interdicţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor operează şi în cazul cetăţenilor străini şi apatrizilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de norma constituţională. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 31 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Bretu în Dosarul nr. 765/2004 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă şi constată că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 154 alin. (1), dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor nu mai sunt în vigoare, în măsura în care contravin art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţia republicată. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2004.