Decizia Curții
Constituționale nr. 407/2004
M. Of. nr. 1112 din 27 noiembrie 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 407
din 7 octombrie 2004
referitoare
la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
Ioan
Vida − președinte
Nicolae
Cochinescu − judecător
Aspazia
Cojocaru − judecător
Constantin
Doldur − judecător
Acsinte
Gaspar − judecător
Kozsokár
Gábor − judecător
Ion
Predescu − judecător
Petre
Ninosu − judecător
Șerban Viorel
Stănoiu − judecător
Aurelia
Popa − procuror
Valentina
Bărbățeanu − magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea
excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes
public, excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003
al Tribunalului București − Secția a VIII-a pentru conflicte de
muncă și litigii de muncă.
La apelul nominal se
constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent
informează Curtea că la data de 4 noiembrie 2004 autorul excepției a depus o
cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de
judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susține că
excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, consacrat de
art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție,
republicată.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 12
martie 2004, pronunțată în Dosarul 10.169/CA/2003, Tribunalul
București − Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și
litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes
public. Excepția a fost ridicată de Șerban Simedrea într-o cauză
civilă prin care solicită obligarea ministrului afacerilor externe la
furnizarea unor informații de interes public.
În motivarea excepției, autorul acesteia susține că
prin aplicarea prevederilor ce formează obiectul excepției se îngrădește
liberul acces la justiție prevăzut de art. 21 alin. (1) și
(2) din Constituție, republicată. În argumentarea susținerilor sale,
autorul excepției arată că art. 22 alin. (1) din Legea
nr. 544/2001 stabilește că persoana care se consideră vătămată în
drepturile sale prevăzute de legea în discuție poate face plângere la instanța
de contencios administrativ competentă, în 30 de zile de la data expirării
termenului prevăzut la art. 7 din aceeași lege. Or, pentru obținerea
informațiilor solicitate este necesar, conform dispozițiilor art. 21 din
Legea nr. 544/2001, un interval de timp mai lung decât acest termen impus
pentru introducerea plângerii. Autorul concluzionează că, prin aplicarea
prevederilor celor trei articole, plângerea la tribunal trebuie depusă cu 16
zile înainte de terminarea ciclului pentru obținerea informației; altfel spus,
se îngrădește liberul acces la justiție, încălcându-se prevederile
constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2).
Tribunalul
București − Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și
litigii de muncă consideră că excepția de neconstituționalitate este
neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu dispozițiile
art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție,
republicată. În acest sens, se arată că introducerea unei plângeri la
instanța competentă nu este condiționată, potrivit art. 22 din Legea
nr. 544/2001, de o procedură prealabilă administrativă. În
continuare, precizează că persoana lezată nu este obligată să dovedească nici
că a făcut reclamație administrativă conform art. 21 din lege, nici că
această reclamație a fost soluționată.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și
completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost
comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și
instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra
excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere,
comunicat cu Adresa nr. 5/6.687/A.N. din 2 august 2004, consideră că
excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât din conținutul
textelor de lege criticate nu rezultă existența unei interdicții pentru cei
interesați de a se adresa instanțelor de judecată. Precizează că, în
jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că instituirea prin lege a
unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicționale prealabile
sesizării instanțelor judecătorești nu este de natură să îngrădească exercițiul
dreptului de acces la justiție, ci, dimpotrivă, constituie o măsură de
protecție care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la
justiție, legiuitorul având competența exclusivă de a institui asemenea
proceduri.
Avocatul Poporului a comunicat punctul său de
vedere cu Adresa nr. 5.281 din 9 iulie 2004, prin care opinează în sensul
respingerii excepției de neconstituționalitate. Arată că, prin Decizia
Plenului nr. 1/1994, Curtea Constituțională a stabilit că legiuitorul
poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de
procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor
procedurale. Precizează că principiul liberului acces la justiție
presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste
proceduri, în formele și modalitățile instituite prin lege. Din această
perspectivă, consideră că stabilirea, prin textele de lege criticate, a
anumitor termene în cadrul cărora instanța de contencios administrativ poate fi
sesizată cu cererea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale
prevăzute prin Legea nr. 544/2001 nu are semnificația încălcării
principiului fundamental al accesului liber la justiție.
Președinții celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii
nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a
fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146
lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7, 21 și 22 din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23
octombrie 2001. Conținutul textelor menționate este următorul:
− Art. 7: (1) Autoritățile
și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea
informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult
30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea,
complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența
solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și
difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat
solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în
scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării
informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la
primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea
informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile
tehnice necesare, și în format electronic.;
− Art. 21: (1) Refuzul
explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții
publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și
atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului
prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul
autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la
luarea la cunoștință de către persoana lezată.
(3) Dacă după
cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se
transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și
va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și
menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.;
− Art. 22: (1) În
cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în
prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios
administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a
cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției
publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării
termenului prevăzut la art. 7.
(2) Instanța poate
obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes
public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea
tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curții de
apel este definitivă și irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cât
și apelul se judecă în instanță în procedură de urgență și sunt scutite de taxă
de timbru.
În opinia autorului
excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 7, 21 și 22 din Legea
nr. 544/2001 contravin art. 21 alin. (1) și (2) din
Constituție, republicată, potrivit cărora:
− Art. 21
alin. (1) și (2): (1) Orice persoană se poate adresa
justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu
poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Examinând excepția de
neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 7, 21 și 22 din
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
nu încalcă dreptul fundamental de liber acces la justiție, așa cum este
reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție,
republicată, cel interesat având posibilitatea de a se adresa instanței de
judecată pentru apărarea sau recunoașterea drepturilor sale prevăzute de Legea
nr. 544/2001.
Textele criticate de autorul
excepției dau expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din
Constituție, republicată, potrivit cărora Competența instanțelor
judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Cu
privire la problema compatibilității unor proceduri speciale sau a
particularităților procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale
părților cu principiul liberului acces la justiție, prin Decizia Plenului
nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a statuat că este de
competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a
procesului în fața instanțelor judecătorești. (...) Pe cale de
consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații
deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a
drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând
posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în
formele și în modalitățile instituite de lege.
De altfel, instituirea unei
proceduri administrative de soluționare a cererilor, prealabilă sesizării
instanțelor judecătorești, nu este de natură a îngrădi accesul liber la
justiție, legea prevăzând că solicitantul nemulțumit are posibilitatea să se adreseze
instanței de judecată.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147
alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al
art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și
al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E
A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public,
excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al
Tribunalului București − Secția a VIII-a pentru conflicte de
muncă și litigii de muncă.
Definitivă și general
obligatorie.
Pronunțată în ședința
publică din data de 7 octombrie 2004.
PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN
VIDA |
Magistrat-asistent, Valentina
Bărbățeanu |