Decizia Curţii Constituţionale nr. 406/2004

M. Of. nr. 1026 din 5 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 406

din 7 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86, 89 şi ale art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86, 89 şi ale art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată, prin avocat, de Valerica Depărăţeanu în dosarul nr. 233/Cv/2004 al Tribunalului Argeş − Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 233/Cv/2004, Tribunalul Argeş − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86, 89 şi ale art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Valerica Depărăţeanu într-un litigiu de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate, vizând reactualizarea sau indexarea pensiilor, stabilite pe baza legislaţiei anterior în vigoare, retroactivează, restrângând exerciţiul unor drepturi, şi diminuează drepturi de pensie anterior stabilite, fiind contrare prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1), art. 53 şi ale art. 139 alin. (1) din Constituţie, republicată.

Tribunalul Argeş apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu au caracter retroactiv şi nu vin în contradicţie cu nici una dintre prevederile constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Autorul excepţiei, în fond, contestă decizia casei de pensii prin care i s-a revizuit pensia ca urmare a constatării unor erori de calcul şi i s-a stabilit un debit provenit din drepturi încasate necuvenit. La revizuire erorile s-au raportat, în mod evident, la reglementările legale în vigoare la data înscrierii la pensie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece textul art. 86 dispune numai pentru viitor, iar dispoziţiile art. 89 şi ale art. 187 reglementează modalitatea de îndreptare a erorilor intervenite în procesul de stabilire şi plată a pensiilor şi procedura de recuperare a sumelor încasate necuvenit, prin intermediul caselor teritoriale de pensii, stabilind în acelaşi timp şi termenul de prescripţie extinctivă pentru recuperarea acestor sume.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86, 89 şi ale art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.

Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

− Art. 86: „(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.

(2) Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.

(3) Decizia de pensionare se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.”;

− Art. 89: „În situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovaţi.”;

− Art. 187: „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.

(2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

(3) Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin. (2).

(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmăresc.”

Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

− Art. 15: „(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”;

− Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

− Art. 47 alin. (1): „(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”;

− Art. 53: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”;

− Art. 139 alin. (1): „(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu au caracter retroactiv, ci se aplică numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare. Astfel, drepturile la pensie stabilite pe baza legislaţiei anterioare nu pot fi atinse. Chiar şi ca urmare a recorelării pensiilor, acestea pot fi majorate, dar în nici un caz diminuate. Acest fapt este garantat de dispoziţiile art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, „În situaţia în care cuantumul pensiilor stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”.

Obiectul litigiului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie contestaţia autorului excepţiei la decizia Casei Judeţene de Pensii Argeş, prin care i s-a revizuit pensia şi s-a stabilit un debit provenit din sume încasate necuvenit, pe care este obligat să le restituie în temeiul prevederilor art. 187 din Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare. Acest debit nu s-a putut stabili ca urmare a recalculării pensiei pe baza criteriilor prevăzute în noua reglementare legală, ci ca urmare a calculului greşit, făcut cu nerespectarea legislaţiei în vigoare la data înscrierii la pensie.

Dispoziţiile art. 187 al legii prevăd recuperarea sumelor încasate necuvenit într-o perioadă de maximum 3 ani, anterioară datei constatării greşelilor în calcularea cuantumului sau în plata pensiei. Aceste greşeli se raportează la dispoziţiile legale în vigoare la data calculării cuantumului sau în perioada plăţii pensiei. Aceste dispoziţii legale nu au caracter retroactiv, chiar dacă vizează sume încasate necuvenit în perioada anterioară intrării lor în vigoare, deoarece obligaţia recuperării acestor sume izvorăşte din caracterul ilicit al dobândirii acestora.

Existenţa sau inexistenţa unor greşeli la calcularea sau la plata pensiei, precum şi mărimea debitului creat ca urmare a acestora constituie probleme de fapt a căror stabilire intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti şi asupra cărora, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa.

Prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, nu sunt încălcate, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, iar art. 47, 53 şi 139 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 89 şi 187 din Legea nr. 19/2000 prin Decizia nr. 162 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 18 mai 2004, constatând că acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86, 89 şi ale art. 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Valerica Depărăţeanu în dosarul nr. 233/Cv/2004 al Tribunalului Argeş − Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2004.