Decizia Curţii Constituţionale nr. 401/2004

M. Of. nr. 1112 din 27 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 401

din 7 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Iuliana Nedelcu − procuror

Benke Károly − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate în terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, excepţie ridicată de Ion Constandache în Dosarul nr. 2.560/2003 al Tribunalului Tulcea. 

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul legalităţii pedepsei stabilit prin textul constituţional al art. 23 alin. (12), fapta fiind incriminată prin dispoziţiile Codului Silvic. Se mai arată că existenţa unor criterii legale de evaluare a pagubei nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată, acestea asigurând determinarea valorii pagubei produse de către cei care au încălcat normele legale în materie. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.560/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, excepţie ridicată de Ion Constandache. 

În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că prevederile anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (9), devenit, după republicarea Constituţiei, art. 23 alin. (12), precum şi pe cele ale art. 41 alin. (2), devenit art. 44 alin. (2). 

Se susţine că dispoziţiile criticate contravin textului constituţional al art. 23 alin. (12), întrucât „valoarea prejudiciului, conform dispoziţiilor art. 72 din Codul penal, constituie unul dintre criteriile generale de individualizare a pedepsei”. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile criticate sunt de natură a-i diminua în mod artificial patrimoniul, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată. 

Tribunalul Tulcea consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 

Se arată că „nu se poate susţine neconstituţionalitatea anexei din perspectiva libertăţii individuale, [textul Constituţiei] în actuala reglementare neavând nici o relaţie cu paguba cauzată prin infracţiune”. Pe de altă parte, arată instanţa, paguba constituind „un element care serveşte la individualizarea pedepsei, [...] problema neconstituţionalităţii se [...] pune, eventual, în raport cu dispoziţiile art. 72 din Codul penal şi nu de Legea nr. 81/1993”. 

De asemenea, instanţa apreciază că „stabilirea unor criterii de evaluare prin lege nu afectează în nici un mod dreptul de proprietate”, diminuarea patrimoniului fiind o consecinţă a răspunderii, sub aspect civil, a autorului faptei ilicite, iar afectarea patrimoniului persoanei pentru acoperirea creanţei echivalente prejudiciului „nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate, ci efectul dreptului de gaj general al creditorilor, care poate fi privit ca o limită a [dreptului de] proprietate”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 

Se consideră că prevederile legale supuse criticii de neconstituţionalitate, „fixând criteriile şi cuantumurile de evaluare a pagubelor cauzate fondului forestier”, coroborate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 26/1996 privind Codul Silvic, conform cărora „evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracţiuni şi contravenţii se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor [...] aprobate prin lege”, asigură respectarea principiului constituţional al legalităţii incriminării. 

Se mai arată că dispoziţiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată, deoarece „stabilirea, prin lege, a unor criterii pentru evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier nu poate afecta în nici un mod dreptul de proprietate”, iar diminuarea patrimoniului este consecinţa răspunderii autorului faptei ilicite, ceea ce nu contravine dreptului de proprietate. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 

Se apreciază că dispoziţiile legale criticate „se referă la modul de determinare a despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier sau terenurilor cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, prin contravenţii şi infracţiuni, şi nu la garanţia libertăţii individuale”, în consecinţă, „criteriile pentru determinarea pagubelor nu reprezintă elemente constitutive ale infracţiunii, iar faptul că, la individualizarea pedepsei se ţine cont, printre alte criterii generale şi de întinderea pagubei, aceasta nu înseamnă că se încalcă principiul fundamental al legalităţii incriminării”. Prin urmare, Avocatul Poporului consideră că în realitate se pune problema aplicării legii în scopul stabilirii cuantumului pagubei, ceea ce este de competenţa instanţei de judecată. 

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată, Avocatul Poporului arată că „stabilirea unor condiţii în raport cu care sunt evaluate pagubele aduse fondului forestier şi vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, prin săvârşirea unor infracţiuni, nu contravine principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii, indiferent de titular”, respectând întru totul dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, în conformitate cu care „conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 29 noiembrie 1993, cu modificările şi completările ulterioare. 

Anexa nr. 1 a Legii nr. 81/1993 stabileşte modul de evaluare a pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni. În conformitate cu prevederile acestei anexe, sunt stabilite pe specii, pentru arbori, puieţi şi lăstari, în funcţie de diametrul măsurat la cioată, coeficienţii K₁ pentru calculul prejudiciilor la arbori, precum şi preţul pe bucată, pentru diferitele categorii de puieţi şi pentru pomii de iarnă, precum şi unele precizări specifice. 

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 23 alin. (12) şi art. 44 alin. (2). Acestea au următorul cuprins:

− Art. 23 alin. (12): „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.”;

− Art. 44 alin. (2): „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”

Prin critica de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, prin modul de calcul al valorii prejudiciului, determină aplicarea unei anumite pedepse, precum şi diminuarea artificială a patrimoniului autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 

Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la legalitatea pedepsei, întrucât acestea stabilesc criteriile de evaluare a pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni, reglementate de dispoziţiile Legii nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 6 aprilie 2000, respectiv de prevederile în materie ale Legii nr. 26/1996 − Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările şi completările ulterioare. 

Pedepsele pentru infracţiunile reţinute în sarcina autorului excepţiei sunt prevăzute de dispoziţiile art. 97 şi 98 din Codul Silvic, texte care nu au fost criticate pentru neconstituţionalitate în prezenta cauză. 

În ceea ce priveşte invocarea încălcării textului constituţional al art. 44 alin. (2) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, Curtea reţine că acesta nu are incidenţă în cauză, întrucât nu se pune problema încălcării dreptului de proprietate al autorului excepţiei. Eventuala obligare a acestuia la despăgubiri este urmarea angajării, în condiţiile legii, a răspunderii sale civile pentru fapta cauzatoare de prejudicii. Prin urmare, aşa cum a stabilit Curtea în jurisprudenţa sa, autorul faptei ilicite nu se poate prevala de dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, cât priveşte urmările faptei sale, iar consecinţele patrimoniale prevăzute prin lege nu reprezintă o violare a dreptului de proprietate. 

În consecinţă, stabilirea prin lege a criteriilor de evaluare a pagubelor cauzate fondului forestier, în cazul săvârşirii de infracţiuni sau contravenţii, astfel cum prevede art. 107 din Legea nr. 26/1996 − Codul silvic, nu este incompatibilă cu textul constituţional invocat. Nici modul de calcul al prejudiciului produs de autorul faptei ilicite nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată. Potrivit anexei criticate, valoarea reală a prejudiciului produs prin tăierea, scoaterea din rădăcini sau furtul de arbori se calculează în funcţie de criteriile legale prevăzute în acest sens de anexa nr. 1 din Legea nr. 81/1993, şi anume „prin înmulţirea coeficientului K₁ din tabel, corespunzător diametrului măsurat la cioată, cu preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în vigoare la data constatării”. Cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, Curtea reţine că „determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 132/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 7 aprilie 2004). 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată a economiei vânatului, excepţie ridicată de Ion Constandache în Dosarul nr. 2.560/2003 al Tribunalului Tulcea. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2004.