Decizia Curţii Constituţionale nr. 400/2003

M. Of. nr. 103 din 3 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 400

din 28 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A. în Dosarul nr. 17.268/2002 al Judecătoriei Constanţa.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 17.268/2002, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că se creează o discriminare între societăţile cu capital integral sau parţial de stat şi societăţile comerciale privatizate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999, deoarece primele sunt scutite de la plata obligaţiilor bugetare, pe când societăţile comerciale privatizate beneficiază doar de scutirea de la plata debitelor provenite din majorări de întârziere şi a penalităţilor pentru neplata obligaţiilor bugetare.

Instanţa de judecată consideră că textul de lege criticat nu contravine Legii fundamentale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că scopul Legii nr. 254/2002 este de a stabili unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, şi urmează a fi privatizate, astfel că textele în discuţie nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Legea nr. 254/2002 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209 din 18 decembrie 2002, ordonanţă aprobată şi modificată prin Legea nr. 331 din 8 iulie 2003, astfel că textele în discuţie au următoarea redactare:

− Art. 1: „(1) Societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce urmează să fie supuse privatizării, potrivit prevederilor Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, beneficiază de următoarele înlesniri la plata obligaţiilor restante:

a) scutirea de la plata obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, creanţe proprii ale instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, precum şi cele datorate fondurilor speciale;

b) scutirea de la plata obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001 către bugetele locale, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri;

c) scutirea la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel, datorate şi neachitate la data intrării în vigoare a prezentei legi, aferente obligaţiilor bugetare restante prevăzute la lit. a) şi b), care se înscriu în certificatele de obligaţii bugetare, actualizate şi nestinse la data transferului dreptului de proprietate;

d) sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, care fac obiectul înlesnirilor la plată, prevăzute la lit. a) şi b), sunt cele restante la data de 31 decembrie 2001 şi nestinse la data intrării în vigoare a prezentei legi.

..............................................................................................

(4) Societăţile comerciale privatizate conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă şi ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de eşalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni cuprinsă în perioada de eşalonare, a obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001, cu excepţia sumelor provenite din plata redevenţei şi de scutirea la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel aferente acestor obligaţii.”

Autorul excepţiei consideră că textele în discuţie contravin prevederilor art. 16 şi art. 134 alin. (2) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

În esenţă, critica constă în susţinerea potrivit căreia, prin acordarea unor facilităţi diferenţiate, se creează un tratament discriminatoriu între societăţile cu capital integral sau parţial de stat şi societăţile comerciale privatizate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat constant în sensul că dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală sunt aplicabile numai cetăţenilor, iar nu şi persoanelor juridice. Textul constituţional invocat ar putea fi aplicabil persoanelor colective, faţă de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacă prin aceasta regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ceea ce nu este cazul.

De asemenea, Curtea constată că nici critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar încălca art. 134 alin. (2) din Constituţie nu este întemeiată, întrucât scopul Legii nr. 254/2002 este de a stabili unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, şi urmează să fie privatizate. În acest fel statul contribuie la consolidarea economiei de piaţă şi la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi protejarea intereselor cetăţenilor în activitatea economico-financiară.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vie Vin Murfatlar” − S.A. în Dosarul nr. 17.268/2002 al Judecătoriei Constanţa.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2003.