Decizia Curţii Constituţionale nr. 3/2004

M. Of. nr. 97 din 2 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 3

din 13 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Paula C. Pantea − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transglobal Media” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.379/CV/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate instituie o măsură pentru combaterea distribuţiei neautorizate a videogramelor, marcajul holografic reprezentând o garanţie a protecţiei drepturilor de autor. Se apreciază că reglementările Ordonanţei Guvernului nr. 124/2000 dau expresie principiului constituţional privind garantarea dreptului de proprietate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.379/CV/2003, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transglobal Media” − S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată că prin dispoziţiile art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, care prevăd eliberarea marcajelor holografice contra cost, produsele finite neputând fi comercializate fără aceste marcaje, statul, în calitate de emitent al acestora şi de beneficiar al sumelor încasate, încalcă dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză. Mai mult, sunt înfrânte şi dispoziţiile constituţionale prevăzute de art. 53 alin. (3) din Constituţie, deoarece se creează o contribuţie financiară suplimentară în sarcina comercianţilor, în condiţiile în care nu se justifică o situaţie excepţională.

Se mai arată că obligativitatea cumpărării marcajelor holografice la preţuri nedeterminate anterior, ca şi interdicţia revânzării acestora, constituie o nesocotire gravă a dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât creează un monopol în beneficiul statului care, pe această cale, îşi vinde produsele ca orice alt comerciant, interzicându-i cumpărătorului să le revândă sau să le înapoieze, solicitând restituirea preţului plătit.

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă apreciază că textele de lege criticate nu înfrâng dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, care prevăd în mod expres posibilitatea legiuitorului de a limita prerogativele acestui drept, fără ca în acest mod să fie adusă o restrângere a dreptului de proprietate asupra videogramelor, în condiţiile în care scopul aplicării marcajelor holografice este acela al protejării drepturilor de autor şi combaterii pirateriei în domeniul audiovizual. Această împrejurare reprezintă o situaţie excepţională, care se încadrează în dispoziţiile art. 53 alin. (3) din Constituţie şi justifică instituirea unor contribuţii suplimentare.

În concluzie, instanţa apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul arată că, în aplicarea principiilor constituţionale prevăzute de art. 41 şi art. 135 alin. (6), legiuitorul a stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 măsuri în vederea combaterii, producerii, distribuirii, reproducerii sau comercializării neautorizate a videogramelor pe teritoriul României. Se apreciază că protecţia concurenţei loiale, prin protejarea titularilor dreptului de autor sau ai drepturilor conexe împotriva pirateriei, se înscrie pe deplin în „situaţia excepţională”, prevăzută de art. 53 alin. (3), pentru care s-a instituit, prin norme la nivel de lege, obligativitatea aplicării marcajului holografic pe fiecare exemplar de videogramă ce urmează a fi comercializat sau închiriat.

Prin urmare, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 16 mai 2002. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

− Art. 5: „(1) Marcajul holografic se eliberează contra cost de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

(2) Cheltuielile pentru realizarea şi eliberarea marcajelor holografice se finanţează din bugetul alocat Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

(3) La preţul de cost al marcajelor holografice se adaugă un procent de 10% din valoarea acestora, care se face venit la Fondul Cultural Naţional.

(4) Sumele încasate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, potrivit alin. (1), se varsă la bugetul de stat, cu excepţia sumelor cuvenite Fondului Cultural Naţional, care se virează până la data de 15 a lunii următoare celei în care acestea s-au încasat.”;

− Art. 7: „(1) Marcajul holografic se va aplica de către persoanele fizice sau juridice menţionate la art. 4 alin. (1) pe fiecare exemplar al videogramei, înainte de a fi comercializată sau închiriată.

(2) Revânzarea marcajelor holografice sau aplicarea acestora pe videograme cu alte titluri decât cele pentru care au fost solicitate este interzisă.

(3) În primele 15 zile ale fiecărui trimestru persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor documentele din care să rezulte numărul videogramelor pe care au fost aplicate marcaje holografice, tipul suportului acestora, precum şi titlurile operelor audiovizuale fixate pe videograme, conform anexelor la facturile fiscale.”

Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1), art. 49, art. 53 alin. (3) şi art. 135 alin. (6) din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul următoare:

− Art. 44 alin. (1): „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”;

− Art. 56 alin. (3): „Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.”;

− Art. 136 alin. (5): „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 213/2002, are drept scop stabilirea unor măsuri în vederea combaterii producerii, distribuirii, reproducerii sau comercializării neautorizate a programelor pentru calculator şi a videogramelor pe teritoriul României. Astfel, instituirea obligativităţii marcajului holografic, ca o condiţie pentru comercializarea videogramelor destinate comercializării sau închirierii, are drept finalitate protejarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe împotriva valorificării neautorizate. Aşa fiind, reglementarea în cauză nu contravine, ci, dimpotrivă, dă expresie, într-un domeniu particular, dar de larg interes, principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate.

Întrucât aceste marcaje au rolul de a legitima comercializarea produselor pe care sunt aplicate, atestând plata taxelor legale, ele nu pot deveni obiect al dreptului de proprietate al plătitorului, care deci nu poate pretinde prerogativa dispoziţiei în ceea ce le priveşte. Prin urmare, apare evidentă necesitatea interzicerii revânzării marcajelor holografice sau aplicarea acestora pe videograme cu alte titluri decât cele pentru care au fost solicitate, recunoaşterea unei asemenea posibilităţi echivalând cu lipsirea marcajelor de eficienţa practică pentru care au fost instituite, oferind câmp liber eludării dispoziţiilor legale.

Nu există deci nici o justificare în raport cu care să se poată reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5).

În ceea ce priveşte încălcarea art. 56 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că nu poate fi pusă în discuţie existenţa unei situaţii excepţionale şi nici nu există vreun temei în raport cu care taxele percepute pentru eliberarea marcajelor holografice să fie considerate drept „alte prestaţii”, în accepţiunea alin. (3) al art. 56 din Constituţie, ceea ce ar fi fost de natură să antreneze incidenţa acestuia. În realitate, perceperea taxelor respective pentru obţinerea dreptului de a exercita o activitate comercială producătoare de beneficii, cu luarea în considerare şi protejarea interesului general, ca şi a drepturilor şi intereselor legitime ale altor subiecte de drept, dă expresie prevederilor cu caracter principial ale alin. (1) şi (2) ale art. 56 din Constituţie. Aşa fiind, alin. (3) al aceluiaşi articol, invocat ca text de referinţă în susţinerea criticii, având un alt domeniu de aplicare, nu are cum să fie încălcat prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transglobal Media” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.379/CV/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2004.