Decizia Curţii Constituţionale nr. 399/2004

M. Of. nr. 1003 din 1 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 399

din 5 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ioana Maliţa şi Maria Iosefa Brazdă în Dosarul nr. 8.654/C/2004 al Curţii de Apel Timişoara − Secţia civilă. 

La apelul nominal se prezintă partea Mariana Bogăcean Georgescu Vâlcea, lipsind autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei, arătând că dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţiile cu un atare obiect ca fiind neîntemeiate. Însă în cauza de faţă textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea litigiului la instanţa de fond, care are ca obiect modul de distribuire a suprafeţei aferente imobilului supus împărţirii, iar nu suprafeţele excedentare. Aşa fiind, se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2). Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba această jurisprudenţă, se opinează în sensul menţinerii soluţiei pronunţate în prealabil. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.654/C/2004, Curtea de Apel Timişoara − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ioana Maliţa şi Maria Iozefa Brazda. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 aduc atingere principiului garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi şi de Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Neconstituţionalitatea textului de lege decurge din împrejurarea că legiuitorul ordinar a stabilit o măsură reparatorie restrictivă, nesocotind voinţa legiuitorului constituant, care consacră, prin formula redacţională a dispoziţiei constituţionale de referinţă, aplicarea principiului reparaţiei integrale şi în natură a oricărui prejudiciu cauzat unei persoane prin încălcarea dreptului său de proprietate. De altfel, chiar şi art. 21 din Legea nr. 112/1995 stabileşte că: „O dată cu restituirea în natură şi dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, aşa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului [...].”

De asemenea, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 instituie o inegalitate de tratament între persoanele care la data preluării în proprietatea statului deţineau o construcţie şi terenul aferent, faţă de care măsura reparatorie operează integral, şi cele care deţineau în proprietate şi o suprafaţă de teren ce o depăşea pe cea aferentă construcţiei, care beneficiază de o restituire parţială a proprietăţii. 

Curtea de Apel Timişoara − Secţia civilă arată că Legea nr. 112/1995 vizează acele categorii de bunuri, existente în patrimoniul statului, care au fost dobândite în perioada comunistă prin acte juridice valabile în raport cu reglementările atunci în vigoare, instituind măsuri reparatorii în folosul foştilor proprietari ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute cu titlu în proprietatea statului sau a altor persoane juridice. Or, în speţa dedusă judecăţii, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că imobilele în litigiu au trecut în proprietatea statului fără titlu valabil. 

În ceea ce priveşte invocarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, legiuitorul având posibilitatea de a face distincţie între regimul juridic al proprietăţilor naţionalizate cu titlu valabil şi regimul proprietăţilor care nu au la bază un astfel de titlu, fără a crea discriminări între persoanele cărora li se aplică aceste regimuri diferite. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. 

Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu instituie un regim juridic discriminatoriu între titularii de drepturi asupra terenurilor ce fac obiectul Legii nr. 112/1995. 

În ceea ce priveşte dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul, acesta se naşte în viitor, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti, prevederile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii aplicându-se numai după reconstituirea dreptului de proprietate. Aşa fiind, nu se poate susţine în mod pertinent încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, republicată, şi nici a celor ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Avocatul Poporului arată că, întrucât foştii proprietari ale căror imobile au fost trecute în proprietatea statului cu titlu şi cei ale căror imobile au fost preluate fără titlu se află în situaţii diferite, se justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, aplicarea unor tratamente juridice diferite. 

Pe de altă parte, stabilirea de către legiuitor a limitelor în care se acordă măsuri reparatorii foştilor proprietari este conformă art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În plus, este dreptul legiuitorului să aprecieze nu numai cu privire la oportunitatea măsurilor reparatorii, ci şi asupra întinderii lor. 

În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, dispoziţii care au următorul conţinut: „Suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituţia României, republicată:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 20 alin. (2): „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”;

− Art. 44 alin. (2) teza întâi: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Se apreciază că se încalcă şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care are următorul cuprins: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, acest act normativ stabileşte măsuri reparatorii aplicabile foştilor proprietari − persoane fizice − ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989. Aşa fiind, una dintre condiţiile de incidenţă a legii o reprezintă preluarea de către stat, în baza unui titlu, a imobilelor cu destinaţia de locuinţe. Or, analizând obiectul litigiului dedus judecăţii la instanţa de fond, Curtea constată că, în conformitate cu o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, imobilul în discuţie a fost preluat de stat fără titlu, astfel încât dispoziţiile Legii nr. 112/1995 nu pot fi aplicabile în cauză. 

Pe cale de consecinţă, Curtea reţine că dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 sunt irelevante pentru soluţionarea litigiului şi urmează a respinge critica de neconstituţionalitate a acestui text ca fiind inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevede că instanţa de contencios constituţional „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A  C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ioana Maliţa şi Maria Iosefa Brazdă în Dosarul nr. 8.654/C/2004 al Curţii de Apel Timişoara − Secţia civilă. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2004.