Decizia Curţii Constituţionale nr. 395/2003

M. Of. nr. 119 din 10 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 395

din 21 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) si art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) si art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002, excepţie ridicată de Ştefănel Abdula, primarul comunei Găiceana, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 4.182/2002 al Curţii de Apel Bacău − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 181/2003, statuând că dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.182/2002, Curtea de Apel Bacău − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţiile criticate contravin art. 120 din Constituţie, cu motivarea că „Guvernul României nu poate dispune asupra patrimoniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale prin încălcarea normei constituţionale şi implicit încălcarea atribuţiei primarului comunei privind inventarierea şi administrarea domeniului public şi privat”.

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că măsura atribuirii în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice şi fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate asociaţiilor crescătorilor de animale, persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau persoanelor juridice care formulează cerere scrisă şi dovedesc capacitate tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor este menită să asigure „crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”, care este o obligaţie a statului prevăzută la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. De asemenea, se arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 se încadrează în prerogativa statului de „creare a condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată prin Legea nr. 387/2002, a căror redactare este următoarea:

− Art. 1 alin. (1): „Construcţiile zootehnice şi fabricile de nutreţuri combinate dezafectate se atribuie în folosinţă gratuită asociaţiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum şi persoanelor fizice în vârstă de până la 40 de ani sau persoanelor juridice, care formulează cerere scrisă şi dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor.”;

− Art. 4: „(1) Atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) se face în baza unui contract pe care acestea îl încheie cu consiliile locale, Agenţia Domeniilor Statului şi/sau cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, după caz, pentru o perioadă de 5 ani, cu obligaţia de a desfăşura activitatea de creştere a animalelor şi/sau de producere de nutreţuri combinate.

(2) Construcţiile zootehnice şi fabricile de nutreţuri combinate dezafectate vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), integral sau pe active componente.

(3) În cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către persoanele prevăzute la art. 2 lit. c), rezilierea contractului se face unilateral de unităţile cu care au fost încheiate contractele de atribuire în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice şi fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate.”

Critica de neconstituţionalitate priveşte încălcarea art. 120 din Constituţie, text care are următorul cuprins:

− Art. 120: „(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.

(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.

(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.”

Asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 4 iulie 2003, statuând că dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a mai examinat, în legătură cu alte acte normative (legi şi ordonanţe), critici care vizau încălcări ale principiului autonomiei locale prin instituirea unor obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a statuat că „principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării”.

De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut că „dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin. (2) se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal”.

Pe de altă parte, măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă vizează repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate, deci deturnate de la destinaţia lor firească, în scopul încurajării dezvoltării creşterii animalelor, cu consecinţe evident pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor administrativ-teritoriale. Or, acţionând astfel, statul se situează în planul exercitării concrete, prin activitatea normativă, a atribuţiilor sale privind „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică” şi „crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie.

Şi, în fine, în aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut că însăşi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie locală ca „dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice”.

Atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002, excepţie ridicată de Ştefănel Abdula, primarul comunei Găiceana, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 4.182/2002 al Curţii de Apel Bacău − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2003.