Decizia Curţii Constituţionale nr. 394/2003

M. Of. nr. 106 din 4 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 394

din 21 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Tase Preda, Rada Preda, Gherghina Preda, Ionica Preda şi Maria Preda în Dosarul nr. 2.451/2002 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei prin avocat Gheorghe Şandor, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorilor solicită admiterea excepţiei, arătând că în raport cu noile reglementări privind aderarea României la structurile europene trebuie modificată jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind dreptul de proprietate, în acord cu prevederile din convenţiile internaţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 5/1993, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, arată că acestea nu contravin prevederilor constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.451/2002, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Tase Preda, Rada Preda, Gherghina Preda, Ionica Preda şi Maria Preda.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Autorii excepţiei nu motivează în ce fel aceste dispoziţii sunt neconstituţionale.

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, nu încalcă prevederile constituţionale invocate, dimpotrivă constituie o aplicare a principiului constituţional privind protecţia proprietăţii private. Referitor la art. 24 din aceeaşi lege, arată că şi aceste dispoziţii sunt în concordanţă cu principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate, deoarece foştilor proprietari deposedaţi în orice mod de terenuri li se atribuie teren echivalent, ca reparaţie integrală a prejudiciului suferit.

În concluzie, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile legale criticate au drept scop constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, iar art. 41 din Legea fundamentală se aplică acelor situaţii în care problema proprietăţii a fost clarificată, adică situaţiilor în care titularii unui titlu de proprietate consideră că le este încălcat dreptul de proprietate, astfel că dispoziţiile art. 41 din Constituţie nu pot fi invocate câtă vreme autorii excepţiei nu sunt titulari ai acestor drepturi.

În consecinţă consideră că textele criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi ale art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, al căror conţinut este următorul:

− Art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990: „Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.”;

− Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată: „Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.” ;

− Art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată: „(1) Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.

(2) Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, fiind vorba de dispoziţii legale anterioare Constituţiei, se pune problema soluţionării conflictului de legi în timp şi deci trebuie deosebit după cum constituirea dreptului subiectiv s-a făcut potrivit legii anterioare ori în conformitate cu legea posterioară.

Prin dispoziţiile legale mai sus citate, anterioare Constituţiei, s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă textele respective, în favoarea proprietarilor terenurilor. Aşa fiind, legea posterioară nu poate stinge dreptul de proprietate născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi care se aplică şi Legii fundamentale.

Faptul că dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare produce efecte şi în prezent, sub imperiul legii posterioare, nu infirmă soluţia de mai sus, deoarece nu mai suntem în domeniul neretroactivităţii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual.

În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 3/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993, stabilind că prevederile constituţionale actuale nu pot avea drept urmare desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior intrării în vigoare a Constituţiei, dispoziţiile acesteia aplicându-se numai în ceea ce priveşte regimul dreptului respectiv.

De asemenea, prin Decizia nr. 73/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea a statuat în sensul că, în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului legilor în timp, legea posterioară nu poate, fără a avea caracter retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum.

Asupra dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, definitivă prin Decizia nr. 24 din 4 mai 1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993, statuând că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Atât soluţia, cât şi considerentele din această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi ale art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Tase Preda, Rada Preda, Gherghina Preda, Ionica Preda şi Maria Preda în Dosarul nr. 2.451/2002 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2003.