Decizia Curții Constituționale nr. 393/2004

M. Of. nr. 1071 din 18 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 393

din 5 octombrie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale

 

Ioan Vida − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Claudia Margareta Niță − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, excepție ridicată de Vasile Hîj în Dosarul nr. 3.780/2004 al Tribunalului Suceava − Secția civilă. 

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 340D/2004 și nr. 351D/2004, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de autorul Ilie Niță în dosarele nr. 3.777/2004 și nr. 3.778/2004 ale Tribunalului Suceava − Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 340D/2004 și nr. 351D/2004 la Dosarul nr. 333D/2004, primul înregistrat. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 129 din Constituție, invocat de autorii excepției în motivarea lor, întrucât căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile legii, iar, conform art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 mai 2004, din 4 iunie 2004 și din 9 iunie 2004, pronunțate în dosarele nr. 3.780/2004, respectiv nr. 3.777/2004 și nr. 3.778/2004, Tribunalul Suceava − Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Excepția a fost ridicată de Vasile Hîj și Ilie Niță în cauze având ca obiect judecarea contestațiilor în anulare formulate împotriva deciziilor de admitere a unor recursuri, prin care acestora le-au fost respinse candidaturile pentru funcțiile de primar și pentru cea de consilier local. 

În motivările excepției de neconstituționalitate, având un conținut similar, autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat încalcă principiul liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, precum și dreptul la folosirea căilor de atac, stipulat în art. 129 din Constituție, republicată, prin aceea că nu permite exercitarea căii de atac a contestației în anulare. 

Tribunalul Suceava − Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 nu contravin normelor constituționale invocate de autorii acesteia. În acest sens, arată că, în temeiul art. 129 din Legea fundamentală, părțile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, însă în condițiile legii. Or, legea electorală atacată, prin domeniul pe care îl reglementează, are un caracter special, astfel încât părțile nu mai pot folosi alte căi de atac în afara recursului, această procedură derogatorie de la dreptul comun fiind necesară pentru evitarea tergiversării soluționării urgente a unor asemenea cauze. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că textul de lege atacat reprezintă tocmai consacrarea principiului conținut de art. 129 din Constituție, în sensul că eliminarea căii de atac ordinare a apelului și a cleor extraordinare, din procedura soluționării contestațiilor în materie electorală − procedură derogatorie de la dreptul comun −, este absolut justificată, având în vedere perioada scurtă a campaniei electorale, precum și succesiunea operațiunilor ce se realizează în acest timp, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri definitive și irevocabile ar avea ca efect tergiversarea soluționării urgente a unor astfel de cereri. 

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că soluția excluderii căilor de atac în materie electorală este impusă de specificul acestui domeniu, atât sub aspectul asigurării operativității în rezolvarea problemelor legate de desfășurarea alegerilor, cât și în privința interesului stabilității rezultatelor acestora. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 332 din 3 decembrie 2002. În continuare, precizează că legiuitorul este cel care, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, republicată, are competența exclusivă de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și de a aprecia care sunt situațiile deosebite ce impun reglementarea unor norme procedurale speciale. Mai mult, menționează că nici dispozițiile din instrumentele juridice internaționale, cu excepția domeniului penal, nici Constituția, nu prevăd obligativitatea unui anumit număr al căilor de atac, acest aspect fiind lăsat la nivelul de reglementare al legii. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și instituției Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 29 martie 2004. Aceste prevederi au următorul conținut:

− Art. 117 alin. (2): „Împotriva hotărârilor definitive și irevocabile, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac.”

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 129 din Constituție, al căror conținut este următorul:

− Art. 21 Accesul liber la justiție:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

− Art. 129 Folosirea căilor de atac:

„Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Din examinarea excepției de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională reține că autorii acesteia critică excluderea căii de atac a contestației în anulare în cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor în materie electorală, așa cum este reglementată prin art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale. 

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, textul de lege criticat, raportat la normele constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 129, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Principiul liberului acces la justiție presupune atât posibilitatea efectivă a persoanei de a se adresa instanței de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților sale sau a unui interes legitim, cât și dreptul de a putea exercita căile legale de atac împotriva hotărârilor judecătorești. În jurisprudența sa, de exemplu în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție nu este incompatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că accesul liber la justiție nu presupune ca, în toate cauzele, să fie asigurat accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, „deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite”. 

De asemenea, cu privire la caracterul atipic al procedurii de soluționare a cererilor în materie electorală, prin decizia anterior menționată, Curtea Constituțională a mai reținut c㠄excluderea căilor extraordinare de atac în materie electorală a fost impusă de necesitatea asigurării operativității în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfășurarea alegerilor, precum și de interesul stabilității rezultatelor acestora, deoarece aplicarea în această materie a regulilor de drept comun ar însemna, practic, să se împiedice desfășurarea alegerilor sau să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor”. 

Prin urmare, excluderea căilor de atac extraordinare în materie electorală nu contravine, pe de o parte, exigențelor impuse de principiul fundamental al liberului acces la justiție, iar, pe de altă parte, nici dreptului constituțional al părților la folosirea căilor de atac. 

Întrucât argumentele expuse în jurisprudența Curții în materie se referă exclusiv la domeniul electoral, iar în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, cele statuate anterior își mențin valabilitatea. 

Mai mult, critica de neconstituționalitate a autorilor excepției de neconstituționalitate față de prevederile art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 129 din Constituție, republicată, este cu atât mai puțin solidă cu cât aceștia, la momentul invocării prezentei excepții, se aflau într-un litigiu dedus spre soluționare instanței de recurs competente, exercitându-și, în consecință, atât dreptul de acces liber la justiție, pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a unui interes legitim lezat, cât și dreptul la folosirea căilor de atac prevăzute de lege. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, excepție ridicată de Vasile Hîj și Ilie Niță în dosarele nr. 3.780/2004, nr. 3.777/2004 și nr. 3.778/2004 ale Tribunalului Suceava − Secția civilă. 

Definitivă și general obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Niță