Decizia Curţii Constituţionale nr. 393/2004

M. Of. nr. 1071 din 18 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 393

din 5 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Claudia Margareta Niţă − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Vasile Hîj în Dosarul nr. 3.780/2004 al Tribunalului Suceava − Secţia civilă. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 340D/2004 şi nr. 351D/2004, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de autorul Ilie Niţă în dosarele nr. 3.777/2004 şi nr. 3.778/2004 ale Tribunalului Suceava − Secţia civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 340D/2004 şi nr. 351D/2004 la Dosarul nr. 333D/2004, primul înregistrat. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 129 din Constituţie, invocat de autorii excepţiei în motivarea lor, întrucât căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în condiţiile legii, iar, conform art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 mai 2004, din 4 iunie 2004 şi din 9 iunie 2004, pronunţate în dosarele nr. 3.780/2004, respectiv nr. 3.777/2004 şi nr. 3.778/2004, Tribunalul Suceava − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Excepţia a fost ridicată de Vasile Hîj şi Ilie Niţă în cauze având ca obiect judecarea contestaţiilor în anulare formulate împotriva deciziilor de admitere a unor recursuri, prin care acestora le-au fost respinse candidaturile pentru funcţiile de primar şi pentru cea de consilier local. 

În motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă principiul liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, precum şi dreptul la folosirea căilor de atac, stipulat în art. 129 din Constituţie, republicată, prin aceea că nu permite exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare. 

Tribunalul Suceava − Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 nu contravin normelor constituţionale invocate de autorii acesteia. În acest sens, arată că, în temeiul art. 129 din Legea fundamentală, părţile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, însă în condiţiile legii. Or, legea electorală atacată, prin domeniul pe care îl reglementează, are un caracter special, astfel încât părţile nu mai pot folosi alte căi de atac în afara recursului, această procedură derogatorie de la dreptul comun fiind necesară pentru evitarea tergiversării soluţionării urgente a unor asemenea cauze. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că textul de lege atacat reprezintă tocmai consacrarea principiului conţinut de art. 129 din Constituţie, în sensul că eliminarea căii de atac ordinare a apelului şi a cleor extraordinare, din procedura soluţionării contestaţiilor în materie electorală − procedură derogatorie de la dreptul comun −, este absolut justificată, având în vedere perioada scurtă a campaniei electorale, precum şi succesiunea operaţiunilor ce se realizează în acest timp, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri definitive şi irevocabile ar avea ca efect tergiversarea soluţionării urgente a unor astfel de cereri. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că soluţia excluderii căilor de atac în materie electorală este impusă de specificul acestui domeniu, atât sub aspectul asigurării operativităţii în rezolvarea problemelor legate de desfăşurarea alegerilor, cât şi în privinţa interesului stabilităţii rezultatelor acestora. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 332 din 3 decembrie 2002. În continuare, precizează că legiuitorul este cel care, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, republicată, are competenţa exclusivă de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi de a aprecia care sunt situaţiile deosebite ce impun reglementarea unor norme procedurale speciale. Mai mult, menţionează că nici dispoziţiile din instrumentele juridice internaţionale, cu excepţia domeniului penal, nici Constituţia, nu prevăd obligativitatea unui anumit număr al căilor de atac, acest aspect fiind lăsat la nivelul de reglementare al legii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 29 martie 2004. Aceste prevederi au următorul conţinut:

− Art. 117 alin. (2): „Împotriva hotărârilor definitive şi irevocabile, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac.”

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 129 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

− Art. 21 Accesul liber la justiţie:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

− Art. 129 Folosirea căilor de atac:

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională reţine că autorii acesteia critică excluderea căii de atac a contestaţiei în anulare în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiilor în materie electorală, aşa cum este reglementată prin art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, textul de lege criticat, raportat la normele constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 129, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Principiul liberului acces la justiţie presupune atât posibilitatea efectivă a persoanei de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sale sau a unui interes legitim, cât şi dreptul de a putea exercita căile legale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. În jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie nu este incompatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că accesul liber la justiţie nu presupune ca, în toate cauzele, să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, „deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite”. 

De asemenea, cu privire la caracterul atipic al procedurii de soluţionare a cererilor în materie electorală, prin decizia anterior menţionată, Curtea Constituţională a mai reţinut că „excluderea căilor extraordinare de atac în materie electorală a fost impusă de necesitatea asigurării operativităţii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfăşurarea alegerilor, precum şi de interesul stabilităţii rezultatelor acestora, deoarece aplicarea în această materie a regulilor de drept comun ar însemna, practic, să se împiedice desfăşurarea alegerilor sau să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor”. 

Prin urmare, excluderea căilor de atac extraordinare în materie electorală nu contravine, pe de o parte, exigenţelor impuse de principiul fundamental al liberului acces la justiţie, iar, pe de altă parte, nici dreptului constituţional al părţilor la folosirea căilor de atac. 

Întrucât argumentele expuse în jurisprudenţa Curţii în materie se referă exclusiv la domeniul electoral, iar în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea. 

Mai mult, critica de neconstituţionalitate a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 129 din Constituţie, republicată, este cu atât mai puţin solidă cu cât aceştia, la momentul invocării prezentei excepţii, se aflau într-un litigiu dedus spre soluţionare instanţei de recurs competente, exercitându-şi, în consecinţă, atât dreptul de acces liber la justiţie, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a unui interes legitim lezat, cât şi dreptul la folosirea căilor de atac prevăzute de lege. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Vasile Hîj şi Ilie Niţă în dosarele nr. 3.780/2004, nr. 3.777/2004 şi nr. 3.778/2004 ale Tribunalului Suceava − Secţia civilă. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2004.