Decizia Curţii Constituţionale nr. 390/2004

M. Of. nr. 984 din 26 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 390

din 5 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56¹ alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată de Marcel Paimschi, Andrei Paimschi şi Ionel Paimschi în Dosarul nr. 246/2004 al Judecătoriei Tulcea. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, republicată, stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele calificate ca infracţiuni este atributul exclusiv al legiuitorului. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 31 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 246/2004, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. Excepţia a fost ridicată de Marcel Paimschi, Andrei Paimschi şi Ionel Paimschi, cercetaţi în dosarul cu numărul de mai sus pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că obiectul Legii nr. 192/2001 a fost depăşit prin reglementarea nejustificată a unei forme calificate a infracţiunii, care implică un regim de represiune penală disproporţionată faţă de pericolul social generic al faptelor incriminate. Astfel, în opinia acestora, se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât fapta de a pescui electric este sancţionată cu închisoare între 5 şi 10 ani, în timp ce pentru infracţiunea simplă prevăzută de art. 61 din legea sus-menţionată se prevede un maxim special al pedepsei de 4 ani închisoare. Tratamentul penal prevăzut de textul legal criticat reprezintă, în opinia autorilor excepţiei, o restrângere disproporţionată a drepturilor şi libertăţilor persoanei. 

Judecătoria Tulcea opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece criticile formulate de autori se referă la criteriile de individualizare a pedepsei. Or, stabilirea pedepsei concrete pentru fapta dedusă judecăţii se face de către instanţa de judecată, cu respectarea criteriilor de individualizare legală, între limitele speciale prevăzute pentru infracţiunea comisă. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorii se referă la inechitatea tratamentului aplicat inculpatului în speţa dedusă judecăţii, faţă de situaţia juridică în care se află alte persoane, şi la modul de interpretare a legii mai favorabile. Or, aceste aspecte nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, instanţele judecătoreşti fiind unicele autorităţi cărora le revine sarcina de a aplica legea, prin individualizarea şi aplicarea pedepsei, în funcţie de pericolul faptei, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de împrejurările concrete în care acesta a săvârşit fapta penală. 

Nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 din Constituţie, republicată, deoarece, prin dispoziţiile sale, art. 62 alin. (1) lit. a) din legea criticată nu instituie o restrângere nepermisă a drepturilor persoanei, ci, în limitele prevăzute de Legea fundamentală, o sancţiune pentru săvârşirea unei infracţiuni. 

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: 

Textul de lege criticat nu aduce atingere art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât nu cuprinde dispoziţii privind interzicerea sau îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un timp rezonabil, ci sancţionează o faptă calificată de legiuitor, cu respectarea prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituţie, republicată, drept infracţiune. 

Referitor la critica formulată de autorii excepţiei, în sensul că s-a prevăzut în mod nejustificat o formă calificată a infracţiunii de pescuit în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, Guvernul arată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la oportunitatea reglementărilor respective, deoarece controlul de constituţionalitate este limitat numai la problemele de drept. 

Art. 53 din Constituţie, republicată, nu are incidenţă în cauză, întrucât măsurile de sancţionare a faptelor prin care se încalcă legea nu reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu îngrădeşte liberul acces la justiţie. Împrejurarea că art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 conţine, după părerea autorilor, sancţiuni prea aspre în comparaţie cu pericolul social al faptelor incriminate nu are relevanţă în analiza controlului exercitat de Curte, întrucât stabilirea pedepselor intră în atribuţia exclusivă a legiuitorului. 

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din motivarea acesteia şi din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, care avea următorul conţinut: 

– Art. 62 alin. (1) lit. a): „(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 5 ani la 10 ani următoarele fapte: 

a) pescuitul electric, cu excepţia celui practicat în scop ştiinţific, pescuitul cu materiale explozibile, cu substanţe toxice sau narcotice, pescuitul cu unelte de plasă monofilament, pescuitul neautorizat în timpul nopţii cu unelte de plasă;“. 

După sesizarea instanţei de contencios constituţional, art. 62 a fost abrogat prin pct. 44 din Legea nr. 298/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004. Prevederea legală ce făcea obiectul controlului de neconstituţionalitate a fost preluată numai parţial în art. 56¹ alin. (1) lit. a) introdus prin pct. 37 din legea de modificare. Noile dispoziţii au următorul conţinut: 

– Art. 56¹ alin. (1) lit. a): „(1) Următoarele fapte constituie infracţiune şi se sancţionează cu amendă penală de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei: 

a) pescuitul electric neautorizat, pescuitul cu materiale explozive, pescuitul cu substanţe toxice şi narcotice de orice fel, pescuitul cu japca şi cu orice alte unelte neautorizate, precum şi folosirea armelor de foc, cu scopul omorârii peştilor sau altor vieţuitoare acvatice;“. 

Totodată, prin art. II din Legea nr. 298/2004 s-a modificat titlul Legii nr. 192/2001, în sensul că sintagma fond piscicol s-a înlocuit cu sintagma resurse acvatice vii. 

Ţinând seama de evoluţia legislativă menţionată, urmează ca instanţa de contencios constituţional să examineze constituţionalitatea prevederilor legale atacate de autorul excepţiei, în forma stabilită prin art. 56¹ alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura. 

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind „Accesul liber la justiţie“ şi ale art. 53 privind „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, republicată, Parlamentul reglementează prin lege organică „infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora“. 

În virtutea competenţei instituite prin textul constituţional menţionat, organul legiuitor are libertatea să aprecieze pericolul social al faptelor de încălcare a ordinii de drept şi să stabilească natura juridică infracţională a acestora, precum şi pedepsele ce se pot aplica şi regimul de executare a pedepselor, observând, desigur, în exercitarea atribuţiilor sale, normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentală. 

În cauză nu poate fi primită susţinerea că prin incriminarea faptelor prevăzute în art. 56¹ alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 s-ar ajunge la încălcarea liberului acces la justiţie ori la restrângerea nepermisă a drepturilor cetăţenilor, în condiţiile în care judecarea şi sancţionarea infracţiunii la care se referă autorii excepţiei se realizează chiar de instanţa de judecată, cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege. 

În ceea ce priveşte susţinerea privind disproporţia dintre sancţiunea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii în formă simplă şi sancţiunea prevăzută pentru forma calificată a acesteia, este de reţinut că, după modificarea legii, această susţinere a rămas fără obiect, deoarece a fost eliminată pedeapsa cu închisoare, rămânând ca unică sancţiune amenda penală. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56¹ alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Marcel Paimschi, Andrei Paimschi şi Ionel Paimschi în Dosarul nr. 246/2004 al Judecătoriei Tulcea. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2004.