Decizia Curţii Constituţionale nr. 385/2004

M. Of. nr. 977 din 25 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 385

din 30 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ion Predescu − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Adrian Andrici în Dosarul nr. 1.554/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare din Bucureşti, prin consilier juridic Oana Săvoiu, lipsind autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi Societatea Comercială „Michelin Romania” − S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părţii prezente arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările şi completările ulterioare, au fost abrogate prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost abrogat prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.554/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată prin Legea nr. 525/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Adrian Andrici.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că, prin condiţionarea posibilităţii de contestare a evaluării preţului de deţinere a unui anumit procent de acţiuni, se restrânge în mod nejustificat dreptul oricărei persoane, care are calitatea de investitor, de a se adresa justiţiei pentru protejarea drepturilor sale. Fixarea limitei de 75% din restul acţiunilor deţinute de un singur investitor sau de mai mulţi care acţionează în mod concertat, pentru care se face oferta obligatorie de preluare, pe lângă faptul că reprezintă un impediment real şi major în calea accesului liber la justiţie, instituie un regim juridic diferit pentru investitori, de natură a contraveni principiului constituţional privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Mai mult, textul de lege criticat nesocoteşte dreptul la apărare al investitorilor care deţin un procent inferior celui de 75%, care nu îşi pot valorifica drepturile pe calea contestării în justiţie a preţului de cumpărare stabilit prin oferta publică de preluare.

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că stabilirea de către legiuitor a unor reguli speciale de procedură şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor procesuale nu este incompatibilă cu liberul acces la justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul arată că, întrucât de la data de 29 iulie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, care prevede expres abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 138 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 reglementează o procedură extrajudiciară de soluţionare a eventualelor contestaţii formulate de acţionarii minoritari în legătură cu preţul acţiunilor pentru care se face oferta obligatorie de preluare, stabilit de evaluatorul independent, fără a îngrădi dreptul acestora de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Textul de lege criticat nu conţine reguli care să afecteze desfăşurarea normală a procesului, de natură a întârzia în mod păgubitor stabilirea pe cale judiciară a situaţiei drepturilor subiective disputate de părţi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 138 alin. (7) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 165/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 29 noiembrie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut: „În cazul în care, în termen de 10 zile de la data publicării anunţului, investitorii care deţin, singuri sau acţionând în mod concertat cu alte persoane, cel puţin 75% din restul acţiunilor pentru care se face oferta obligatorie de preluare contestă preţul stabilit, va fi numit un nou evaluator independent angajat de către aceşti investitori, care va stabili preţul de cumpărare pentru oferta publică de preluare, în conformitate cu metodele prevăzute la alin. (2).”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituţia României, republicată:

− Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”;

− Art. 24 alin. (1): „Dreptul la apărare este garantat.”;

− Art. 53: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 6 paragraful întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.”

Ulterior sesizării Curţii, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, a prevăzut expres în art. 291 alin. 1 lit. c): „La data intrării în vigoare a prezentei legi [în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I] se abrogă: […]

c) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările şi completările ulterioare;”.

Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unor prevederi legale eliminate din legislaţie. Controlul de constituţionalitate nu se poate exercita asupra unor dispoziţii legale abrogate şi de aceea se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul şi funcţionalitatea contenciosului constituţional, dar şi cu principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (7) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Adrian Andrici în Dosarul nr. 1.554/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2004.