Decizia Curții Constituționale nr. 37/2004

M. Of. nr. 183 din 3 martie 2004

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 37

din 29 ianuarie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Iuliana Nedelcu − procuror

Florentina Geangu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, excepție ridicată de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curții de Apel Constanța − Secția contencios administrativ. 

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât nu există nici o contradicție între textele de lege criticate și prevederile constituționale sau cele din actele internaționale invocate de autorul excepției. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 807/2003, Curtea de Apel Constanța − Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României. Excepția a fost ridicată de Mustafa Erdogan, cetățean turc care, prin Ordinul ministrului de interne nr. 0361 din 11 decembrie 2002, emis în temeiul art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, atunci în vigoare, a fost declarat persoană indezirabilă pentru o perioadă de 5 ani și, în consecință, i s-a refuzat viza de reintrare în țară. Ordinul ministrului de interne a fost emis la solicitarea Serviciului Român de Informații, care învederează faptul că autorul excepției a desfășurat pe teritoriul României activități care, potrivit art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991, constituie amenințări la adresa siguranței naționale. Împotriva acestui ordin Mustafa Erdogan a formulat acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Constanța, în cadrul căreia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a susținut că prevederile criticate încalcă dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție, prin restricționarea comunicării informațiilor către instanțele judecătorești, astfel încât, în absența dovezilor, procesul nu poate avea loc, iar partea vătămată printr-un act administrativ și instanța de judecată nici nu cunosc motivul pentru care părții i s-au restrâns drepturile. De asemenea, partea vătămată nu poate obține anularea actului atacat, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei, drepturi prevăzute de art. 48 alin. (1) [în prezent art. 52 alin. (1)] din Constituție și recunoscute inclusiv străinilor, potrivit art. 18 din Legea fundamentală. Totodată, s-a apreciat de către autorul excepției că prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, și implicit dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, nesocotindu-se dreptul la un proces echitabil, întrucât la dosarul cauzei nu există informații în baza cărora autoritatea publică a dispus măsura contestată, astfel încât petentul să o poată combate, iar magistratul învestit cu soluționarea cauzei nu are dreptul să ia cunoștință despre motivele care au stat la baza emiterii actului. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (2), autorul excepției nu a formulat nici un argument în susținerea acesteia. 

Curtea de Apel Constanța − Secția contencios administrativ consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale are caracter de secret de stat și este destinată să asigure exercitarea neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor. 

În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții. 

Guvernul consideră că nici una dintre criticile formulate cu privire la constituționalitatea art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 nu este întemeiată, deoarece informațiile rezultate din activitatea reglementată de această lege au caracter de secret de stat. Or, prevederile art. 53 din Constituție permit restrângerea unor drepturi sau libertăți atunci când această restrângere este prevăzută de lege și este necesară pentru apărarea unui interes public prioritar, cum este securitatea națională. Se mai arată că restrângerea este în concordanță și cu dispozițiile constituționale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze securitatea națională, iar faptul că aceasta se aplică inclusiv instanțelor de judecată nu contravine prevederilor cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deoarece magistrații sunt obligați să respecte legea, care dă prioritate intereselor privind securitatea națională a României. 

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României sunt constituționale. Se arată că acestea nu încalcă principiul egalității înscris în art. 16 alin. (2) din Constituție, având în vedere că situația străinilor declarați indezirabili pentru activitatea contra siguranței naționale este diferită de a celorlalți cetățeni străini, ceea ce determină legiuitorul să stabilească drepturi diferite pentru cele două categorii. Totodată, arată că interdicția stabilită de legiuitor este în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 31 alin. (3) conform cărora dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze securitatea națională. În ceea ce privește pretinsa contrarietate față de dispozițiile art. 24 și art. 52 alin. (1) din Constituție, se arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți este prevăzută de lege și are ca scop apărarea securității naționale, fiind proporțională cu situația care a determinat-o. Mai arată că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 11 și 20 din Constituție, în corelație cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece acestea nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a folosi toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil. În opinia Avocatului Poporului, criticile de neconstituționalitate față de prevederile art. 18 din Constituție sunt nerelevante pentru soluționarea excepției, neavând incidență în cauză. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au următorul conținut:

− Art. 10: „Activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale are caracter secret de stat. 

Informațiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condițiile prezentei legi.”;

− Art. 11: „Informații din domeniul siguranței naționale pot fi comunicate:

a) președintelui Senatului, președintelui Adunării Deputaților, precum și comisiilor permanente pentru apărare și asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului;

b) miniștrilor și șefilor departamentelor din ministere, când informațiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;

c) prefecților, primarului general al Capitalei, precum și conducătorilor consiliilor județene, respectiv al municipiului București, pentru probleme ce vizează competența organelor respective;

d) organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni. 

Comunicarea informațiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuții în domeniul siguranței naționale. 

Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a)−d).

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, ale art. 16 alin. (2), care prevede că nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 18 alin. (1), conform cărora cetățenii străini care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și averilor, ale art. 20, referitoare la prioritatea tratatelor internaționale privind drepturile omului, ale art. 24, care reglementează dreptul la apărare, și ale art. 48 alin. (1) [devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 52 alin. (1)] privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. În susținerea excepției se invocă și încălcarea art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv. 

În legătură cu regimul juridic al informațiilor din domeniul siguranței naționale, Curtea observă că, pe lângă prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate și care au fost reproduse mai sus (conform cărora informațiile din domeniul siguranței naționale constituie secrete de stat, ce nu pot fi comuni cate decât autorităților și organelor strict și limitativ enumerate în text, între care și organele de urmărire penală, atunci când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni), și alte acte normative cuprind reglementări referitoare la acest domeniu. În acest sens sunt dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, dispoziții care exceptează de la accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public „informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii”. Totodată, potrivit art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, „În categoria informațiilor secrete de stat sunt cuprinse informațiile care reprezintă sau care se referă la: [...] f) activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice stabilite prin lege pentru apărarea țării și siguranța națională”. De asemenea, art. 44 alin. (2) din aceeași lege dispune că expresia „secrete de stat” din conținutul actelor normative în vigoare se va înlocui cu expresia „informații secrete de stat”, iar prin acte de aplicare a legii s-au stabilit diferite niveluri de secretizare și perioade de protecție a informațiilor. 

Examinând, pe fond, excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate față de prevederile constituționale ale art. 18 alin. (1) și ale art. 24, Curtea constată că informațiile calificate de art. 10 din Legea nr. 51/1991 ca având caracter de secret de stat, informații care în virtutea acestui caracter nu pot fi comunicate decât persoanelor strict și limitativ prevăzute de art. 11 din același act normativ, aparțin domeniului siguranței naționale [după revizui rea Constituției sintagma de „siguranță național㔠a fost înlocuită cu cea de „securitate națională”]. Interesul apărării securității naționale justifică restrângerea unor drepturi, prin limitarea impusă de legiuitor, restrângerea fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 53 alin. (1), potrivit cărora „Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. Această restrângere este în consens și cu dispozițiile art. 31 alin. (3) din Constituție, conform cărora „Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională”.

În cauza de față informațiile care au stat la baza actului administrativ prin care străinul este declarat indezirabil pe teritoriul statului unde acesta a desfășurat activități care, potrivit art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991, constituie amenințări la adresa siguranței naționale au caracter de secret de stat, ceea ce justifică, având în vedere considerentele expuse mai sus, faptul că nu pot fi divulgate străinului sau instanței de judecată, drepturile invocate de autorul excepției exercitându-se în limitele admise de lege. 

II. Referitor la susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 încalcă prevederea constituțională din art. 16 alin. (2), care stabilește c㠄Nimeni nu este mai presus de lege”, Curtea reține că această susținere nu este relevantă în cauză, întrucât situația străinilor declarați indezirabili în scopul apărării securității naționale este diferită de aceea a celorlalți cetățeni străini, ceea ce poate determina legiuitorul să stabilească drepturi diferite pentru aceste două categorii de cetățeni străini. 

III. Curtea mai constată că dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 52 alin. (1) sau ale art. 11 și 20 raportate la dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât textele criticate nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, o dovadă în acest sens fiind chiar acțiunea în contencios administrativ formulată de autorul excepției de neconstituționalitate. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională, excepție ridicată de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curții de Apel Constanța − Secția contencios administrativ. 

Definitivă și obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

 prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu