Decizia Curţii Constituţionale nr. 374/2004

M. Of. nr. 986 din 27 octombrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 374

din 28 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Claudia Margareta Niţă – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată. Excepţia a fost ridicată de Mihai M. Enuică în Dosarul nr. 14.259/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în acest sens, că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 157 din 30 martie 2004, Curtea a statuat că acesta nu contravine principiului egalităţii şi nediscriminării în ceea ce priveşte ocrotirea şi garantarea proprietăţii private. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 14.259/2003, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 261/2002 prin care s-a introdus art. 34¹ alin. (1) în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000. Excepţia a fost ridicată de Mihai M. Enuică într-un proces civil având drept obiect o revendicare mobiliară. 

În motivarea excepţiei, autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, introduse prin Legea nr. 261/2002 de aprobare a acestei ordonanţe, contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată. Autorul excepţiei consideră că prin sintagma „...abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare...“, cuprinsă în textul de lege criticat, dreptul de restituire a unor obiecte din metale preţioase, confiscate în perioada 1946–1990, „se circumstanţiază legislativ în funcţie de condiţiile în care acestea au fost preluate“, întrucât caracterul de „preluare abuzivă“ este apreciat în funcţie de respectarea legislaţiei în vigoare la momentul deposedării. Arată, în acest sens, că în perioada 1946–1990, au existat „cel puţin patru acte normative diferite“ care au reglementat regimul juridic al metalelor preţioase, după cum, de asemenea, şi regimul constituţional al proprietăţii particulare a variat. În concluzie, apreciază că „recunoaşterea dreptului la restituirea obiectelor din metale preţioase în funcţie de criteriul caracterului abuziv al preluării, echivalat cu respectarea la acel moment a reglementărilor în vigoare, conduce la discriminări între persoane, făcând să depindă dreptul la restituire de momentul confiscării, deoarece la momente diferite erau în vigoare dispoziţii legale diferite.“

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat respectând principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Se arată că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, nu se creează situaţii discriminatorii între cetăţeni, întrucât „regimul juridic al restituirii obiectelor din metale preţioase se întemeiază pe condiţiile în care au fost preluate şi nu pe calitatea cetăţenilor care solicită restituirea“. Mai menţionează că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, iar „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă“. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul, prin punctul său de vedere comunicat cu Adresa nr. 5/6.841/A.N. din data de 2 august 2004, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, susţine că, prin măsura dispusă de art. 34¹ alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, „nu se aduce vreo atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi care se referă la egalitatea în drepturi a acestora în raport cu prevederile legii, iar nu la faptul că toţi ar beneficia de aceleaşi drepturi“. În sprijinul argumentelor sale menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 31 din 6 februarie 2001 şi Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001. 

Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.430 din data de 5 iulie 2004, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 261/2002, prin care s-a introdus art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România. Prin pct. 17 al articolului unic din Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a fost modificat, fără a se schimba însă esenţa reglementării juridice. Totodată, în temeiul art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 362/2003, ordonanţa criticată a fost republicată sub un alt titlu, dându-se textelor o nouă numerotare, art. 34¹ alin. (1) devenind, în acest fel, art. 26 alin. (1). Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004. Aceste prevederi au următorul conţinut: 

– Art. 26 alin. (1): „Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, conform căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică uzitarea sintagmei „cu încălcarea reglementărilor în vigoare“, cu motivarea că astfel se instituie o apreciere discriminatorie şi „pur aleatorie“ a caracterului de „preluare abuzivă“ a unor obiecte din metale preţioase, confiscate în perioada 1946–1990. Posibilitatea exercitării dreptului la restituire depinde, în opinia acestuia, de respectarea legislaţiei în vigoare în momentul preluării obiectelor de către stat – legislaţie care a variat în timp – şi duce astfel la „diferenţierea soluţiilor juridice ocurente în urma aplicării concrete a ipotezei juridice pentru cazuri particulare“. 

Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată, este neîntemeiată, deoarece textele normative criticate nu aduc atingere principiului fundamental al egalităţii cetăţenilor în drepturi, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată. 

Astfel cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii între cetăţeni este înfrânt atunci când unor situaţii de fapt identice le corespund tratamente juridice diferite, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, textul de lege criticat nu instituie nici o condiţie sau element care să determine aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv în ipoteza normei atacate. Dispoziţia cuprinsă în art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 prevede posibilitatea exercitării dreptului la restituire al „persoanelor fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase (…) au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare“, în perioada anilor 1946–1990, fixând ca termen de exercitare a acestui drept data de 31 decembrie 2003 şi stabilind că este competentă în soluţionarea unor astfel de cereri instanţa de la domiciliul reclamantului. 

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, conform căreia au existat o succesiune de acte normative aplicabile în materie, precum şi schimbări ale regimului constituţional, creându-se astfel o diferenţiere de tratament juridic, Curtea Constituţională precizează că aceste aspecte nu sunt de competenţa instanţei de contencios constituţional, ci revin instanţei de judecată competente să soluţioneze litigiul în cursul căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. 

De altfel, dispoziţiile normative criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat în Decizia nr. 157 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 10 mai 2004. Chiar dacă, în soluţionarea acestei excepţii, Curtea a examinat constituţionalitatea art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, în raport cu alte prevederi din Legea fundamentală decât cele invocate de autorul excepţiei de faţă, instanţa de contencios constituţional a analizat textul criticat şi din perspectiva încălcării principiilor egalităţii şi nediscriminării, stabilind că acestea nu sunt nesocotite. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1–3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată, excepţie ridicată de Mihai M. Enuică în Dosarul nr. 14.259/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2004.