Decizia Curţii Constituţionale nr. 372/2004

M. Of. nr. 936 din 13 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A Nr. 372

din 28 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Alexandru Dumitraşcu, Steluţa Dumitraşcu, Constantin Mareş, Aurelia Cotigă, Cornelia Nicoliţă, Nicolae Berbecel şi Ilie Dumitrache în Dosarul nr. 3.823/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 65/2000 şi nr. 87/2003, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.823/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Alexandru Dumitraşcu, Steluţa Dumitraşcu, Constantin Mareş, Aurelia Cotigă, Cornelia Nicoliţă, Nicolae Berbecel şi Ilie Dumitrache.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate, care obligă la plata cu anticipaţie a taxelor judiciare de timbru şi prevăd sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit, îngrădesc accesul liber la justiţie garantat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 nu contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, întrucât, în situaţia în care există persoane care dovedesc că nu pot achita taxele judiciare prevăzute de lege, acestea se pot adresa, conform art. 75 din Codul de procedură civilă, instanţei de judecată, solicitând acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligaţia de plată anticipată a taxei judiciare de timbru, ca o condiţie legală pentru începerea procedurii de judecată, precum şi, în cazul nerespectării acestei condiţii, sancţiunea anulării acţiunii sau cererii adresate instanţei judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituţie, ci, dimpotrivă, reglementează modul de îndeplinire a unei obligaţii constituţionale, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru toţi cei interesaţi în soluţionarea acţiunilor şi cererilor de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale. În acest sens arată că „lipsa posibilităţii materiale de plată a taxelor judiciare de timbru are drept efect îngrădirea accesului la justiţie, în sensul că justiţia nu poate fi sesizată, ori aceasta nu îşi poate urma cursul, în căile legale de atac, în condiţiile în care, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicată, justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. Lipsa posibilităţilor materiale ale contribuabilului de a plăti anticipat taxele judiciare de timbru constituie o îngrădire a accesului liber la justiţie, încălcându-se astfel prevederile art. 21 alin. (2) din Constituţie, republicată, şi, totodată, „are ca efect şi afectarea dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, întrucât persoana în cauză nu are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului în cadrul unui proces, care nu va putea avea loc“. De asemenea, apreciază că, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de prevederile constituţionale ale art. 53, această îngrădire poate fi considerată o restrângere neconstituţională a exerciţiului dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a dreptului de proprietate privată şi a dreptului la moştenire.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. […]

(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.“

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, cu raportare la prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei în cauza de faţă, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Curtea a stabilit că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituţiei, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Alexandru Dumitraşcu, Steluţa Dumitraşcu, Constantin Mareş, Aurelia Cotigă, Cornelia Nicoliţă, Nicolae Berbecel şi Ilie Dumitrache în Dosarul nr. 3.823/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2004.