Decizia Curţii Constituţionale nr. 366/2004

M. Of. nr. 1014 din 3 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 366

din 28 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Filty” − S.A. Timişoara în Dosarul nr. 605/C/2004 al Tribunalului Timiş − Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 230D/2004 privind excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 613/C/2004 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 229D/2004 şi nr. 230D/2004, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru o mai bună administrare a justiţiei, dispune conexarea Dosarului nr. 230D/2004 la Dosarul nr. 229D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate şi nu există elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenţei Curţii în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 februarie 2004, pronunţate în dosarele nr. 605/C/2004 şi nr. 613/C/2004, Tribunalul Timiş − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Filty” − S.A. Timişoara.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în ambele dosare, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 51 alin. (2), întrucât „organizaţiile legal constituite (implicit organizaţiile sindicale) au dreptul să formuleze acţiuni în instanţă doar în numele colectivelor, aşadar doar în numele tuturor membrilor săi”, sindicatul nefiind deci îndreptăţit să formuleze acţiuni sau să reprezinte în instanţă membrii săi luaţi individual „atât timp cât Constituţia prevede acest drept doar pentru membrii săi priviţi ca o entitate”.

Tribunalul Timiş − Secţia civilă, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră, în ambele dosare, că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arată că sesizarea instanţelor judecătoreşti nu poate fi analizată ca un aspect al dreptului de petiţionare, acesta concretizându-se doar în „cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei”, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993.

Instanţa apreciază că organizaţiile sindicale legal constituite sunt subiecte de drept cu structură determinată, patrimoniu propriu distinct, care urmăresc realizarea unui scop licit şi care reprezintă colectivul membrilor din care sunt alcătuite. Din această perspectivă, în conformitate cu prevederile art. 9 din Constituţie, republicată, scopul sindicatelor nu se referă exclusiv la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale colectivităţii, ci şi la membrii sindicatelor priviţi individual, ceea ce este în concordanţă cu prevederile art. 11 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu cele ale art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se consideră că prevederile legale supuse criticii de neconstituţionalitate „se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Constituţie”, iar „dreptul de a se adresa justiţiei se întemeiază pe dispoziţiile art. 21 din Constituţie”.

Guvernul face referire şi la Decizia nr. 39/1993 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a statuat că „nu se poate reţine că sesizarea instanţelor judecătoreşti [...] este un aspect al dreptului la petiţionare”, acesta concretizându-se în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale ce nu presupun calea justiţiei.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului de petiţionare, acesta concretizându-se în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale ce nu presupun calea justiţiei. Totodată, se mai arată că „sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei [...] este un aspect al accesului liber la justiţie reglementat de art. 21 din Constituţie, şi nu al dreptului de petiţionare”. Totodată se arată că, în conformitate cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, „dreptul de petiţionare nu este identic cu accesul la justiţie, care presupune o cerere adresată instanţei, fiecare dintre aceste drepturi având determinări specifice şi exclusive, [...] cererea în justiţie se rezolvă în cadrul unei proceduri jurisdicţionale”, în timp ce „petiţia se rezolvă, de regulă, în cadrul unei proceduri administrative, având o anumită specificitate de natură necontencioasă”.

Avocatul Poporului apreciază, în concluzie, că „dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 reprezintă o concretizare a accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003.

Textul criticat ca fiind neconstituţional are următorul cuprins:

„(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.”

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 51 alin. (2), cu următorul cuprins: „Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.”

Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că dreptul de a formula acţiuni în instanţă, calificate de autorul excepţiei ca fiind petiţii, de către organizaţiile sindicale în numele membrilor săi încalcă prevederile constituţionale ale art. 51 alin. (2), întrucât organizaţiile sindicale au dreptul să adreseze petiţii numai în numele colectivelor pe cale le reprezintă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate în cauza de faţă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a respins ca nefondată o excepţie cu acelaşi obiect şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie.

Pronunţând această soluţie, Curtea a reţinut că dreptul organizaţiilor sindicale de a formula cereri în justiţie în numele membrilor lor pentru apărarea drepturilor individuale ale acestora „nu poate fi raportat la art. 51 din Constituţie, republicată, care reglementează «dreptul de petiţionare», diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecătoreşti, drept consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie, republicată, în sensul că: «Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime»“. Curtea a reţinut, în considerentele deciziei pronunţate, că „sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare, reglementat de prevederile constituţionale ale art. 51. Dreptul de petiţionare se concretizează în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei, la care autorităţile publice au obligaţia de a răspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată, care declanşează procesul civil, se rezolvă după reguli specifice, proprii activităţii de judecată”.

În considerentele aceleiaşi decizii, Curtea a reţinut că temeiul constituţional în virtutea căruia sindicatele au „dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor”, îl constituie prevederile art. 9, potrivit căruia: „Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor”.

Prin decizia sus-menţionată, Curtea a mai constatat că „nu există nici o interdicţie constituţională pentru ca legea şi statutele organizaţiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor şi de a-i reprezenta pe aceştia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor”.

Soluţia adoptată în decizia sus-menţionată, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Filty” − S.A. Timişoara în dosarele nr. 605/C/2004 şi nr. 613/C/2004 ale

Tribunalului Timiş − Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2004.