Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2004

M. Of. nr. 1127 din 30 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 363

din 23 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ion Tiucă − procuror

Irina Loredana Lăpădat − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Cooperativa Meşteşugărească de Invalizi „Stăruinţa” Craiova în Dosarul nr. 52/F/2004 al Tribunalului Dolj − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 17 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 52/F/2004, Tribunalul Dolj − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Cooperativa Meşteşugărească de Invalizi „Stăruinţa” Craiova. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicată. Se arată în acest sens că este încălcat accesul liber la justiţie al persoanelor juridice care au de recuperat credite al căror cuantum se situează sub valoarea de 5.000 de euro, întrucât instanţele de judecată resping cererile de lichidare judiciară care nu îndeplinesc condiţia cuantumului creanţei. 

Tribunalul Dolj − Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, se precizează că limitarea recuperării creanţelor prin procedura specială a falimentului, până la valoarea de 5.000 de euro, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât „unităţile creditoare au la îndemână şi alte modalităţi legale de recuperare a debitelor”, respectiv procedura executării silite prevăzută de Codul de procedură civilă. 

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate stabilesc condiţiile în care creditorii pot solicita deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra debitorului lor, iar aceste prevederi „trebuie coroborate cu dispoziţiile introductive ale Legii nr. 64/1995, republicată”. Aşadar, apreciază că „dreptul creditorilor de a formula cereri introductive pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului a fost condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţă şi în orice valoare nesemnificativă. Se consideră că nu este încălcat accesul liber la justiţie, deoarece creditorii au posibilitatea de a apela şi la alte mijloace de constrângere a debitorului pentru realizarea creanţelor lor, respectiv executarea silită individuală şi măsurile asigurătorii. Se mai arată că deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este permisă numai în situaţia în care debitorul se află în stare de insolvenţă, care este prezumată de către legiuitor numai în cazul unui anumit cuantum al creanţelor creditorilor. 

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, se consideră că nu este încălcat accesul liber la justiţie, deoarece atât debitorii, cât şi creditorii au posibilitatea de a formula pretenţii şi apărări. Se mai arată că liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, aşa cum este şi cea prevăzută de dispoziţiile legale criticate. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. 

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 a fost modificat prin art. I pct. 43 din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, precum şi a altor acte normative cu incidenţă asupra acestei proceduri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. 

Din examinarea criticilor formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că acestea privesc numai dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel că, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa numai cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii. 

Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995, potrivit redactării cuprinse în art. I pct. 43 din Legea nr. 149/2004, prevede: 

„I. [...] 43. Articolul 29 va avea următorul cuprins:

«Art. 29. − (1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii: 

(...) b) în celelalte cazuri, creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;»“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor cuprinse în art. 21 din Constituţie, republicată, prevederi care au următorul conţinut: 

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”

Critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea potrivit căreia textul de lege menţionat încalcă accesul liber la justiţie al persoanelor juridice care au de recuperat creanţe al căror cuantum se situează sub echivalentul în lei al sumei de 5.000 de euro, deoarece instanţele de judecată resping cererile de lichidare judiciară care nu îndeplinesc această condiţie a cuantumului creanţei. În opinia autorului excepţiei, încălcarea art. 21 din Constituţie, republicată, constă în aceea că textul de lege criticat nu se aplică tuturor creditorilor care au de recuperat creanţe certe, lichide şi exigibile de la debitorul prezumat a fi în stare de insolvenţă datorită încetării plăţilor, indiferent de cuantumul creanţei. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 43 din Legea nr. 149/2004, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 244 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 12 august 2004, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că reglementarea criticată conţine „norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată,«Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», legiuitorul fiind în drept să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru situaţii speciale. Prin urmare, spre deosebire de procedura de drept comun, cea instituită de Legea nr. 64/1995 urmăreşte executarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile faţă de debitorul care nu numai că nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţia de plată, ci se află de cel puţin 30 de zile în încetare de plată. Din această cauză debitorul este prezumat a fi în insolvenţă, iar dispoziţiile legale criticate reglementează exclusiv condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească creanţa creditorului pentru ca acesta să se adreseze tribunalului pentru declanşarea procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului. Condiţionarea dreptului de a formula cererea introductivă pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prin stabilirea de către legiuitor a caracterului creanţelor şi a cuantumului minim al acestora, vine în întâmpinarea unui eventual abuz de drept din partea creditorilor, care s-ar realiza prin formularea unor cereri, în cadrul acestei proceduri speciale, pentru orice creanţă şi în orice valoare nesemnificativă.”

Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că „acei creditori care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a putea formula cerere introductivă pot interveni în procedura deja declanşată la cererea altor creditori, iar creanţele lor vor fi luate în considerare pe tot cursul procedurii şi vor fi satisfăcute proporţional cu celelalte creanţe”. 

Aşadar, susţinerea potrivit căreia „textul de lege criticat nu se aplică tuturor creditorilor care au de recuperat creanţe certe, lichide şi exigibile de la un debitor prezumat a fi în stare de insolvenţă datorită încetării plăţilor, indiferent de cuantumul creanţei”, nu instituie privilegii şi nici discriminări în cadrul categoriei de creditori care se află într-o situaţie identică sub aspectul caracterului creanţelor lor şi al cuantumului minim al acestora, nefiind încălcat, aşa cum susţine autorul excepţiei, art. 21 din Constituţie. 

De altfel, Curtea observă că legiuitorul, prin Legea nr. 149/2004, a operat o reducere a cuantumului minim pe care creanţa creditorului trebuie să îl aibă pentru ca acesta să poată formula cererea introductivă pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, acest cuantum fiind redus de la echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro la echivalentul în lei al sumei de 3.000 euro, lărgind astfel sfera creditorilor care îşi pot recupera creanţa prin intermediul acestei proceduri speciale. 

Cele statuate prin Decizia nr. 244 din 27 mai 2004 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a justifica schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Cooperativa Meşteşugărească de Invalizi „Stăruinţa” Craiova în Dosarul nr. 52/F/2004 al Tribunalului Dolj − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2004.