Decizia Curţii Constituţionale nr. 361/2004

M. Of. nr. 1082 din 22 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 361

din 23 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Tiucă − procuror

Claudia Margareta Niţă − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Rev Inox” − S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.353/2004 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând în acest sens că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei în motivarea sa.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.353/2004, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Rev Inox” − S.A. din Târgu Mureş într-o cauză având drept obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate de aceasta împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Garda Financiară Timiş.

În motivarea excepţiei se arată că dispoziţiile art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, încalcă prevederile art. 1 alin. (4), art. 61, 73, 74, 78 şi ale art. 139 din Constituţie, republicată. Textul de lege criticat stabileşte anumite categorii de contravenţii în materia contabilităţii, săvârşite prin nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice. În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii oferă competenţă de legiferare unui organ al puterii executive, încălcându-se astfel principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi normele constituţionale referitoare la rolul şi structura Parlamentului, categorii de legi, iniţiativa legislativă şi intrarea în vigoare a legii. Mai menţionează că textul de lege criticat contravine şi art. 139 din Constituţie, republicată, prin aceea că amenzile sunt aplicate ca urmare a nerespectării unor ordine emise de Ministerul Finanţelor Publice, în timp ce „amenzile sunt venituri ale bugetului de stat şi, prin urmare, se stabilesc numai prin lege”.

Judecătoria Timişoara consideră că textul de lege criticat este în conformitate cu prevederile din Constituţie, republicată, invocate de autorul excepţiei în motivarea sa. În acest sens, arată că emiterea de norme de nivel inferior pentru aplicarea şi detalierea prevederilor din Legea contabilităţii este necesară şi evidentă, fără a se prejudicia principiul separaţiei puterilor în stat.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispoziţiile art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că activitatea de legiferare poate fi exercitată fie de către autoritatea legiuitoare, care are competenţă exclusivă în domeniu, fie, ca activitate secundară, de către o autoritate de specialitate, cum este, de exemplu, Ministerul Finanţelor Publice. Se precizează că „normele ce pot fi emise de ministerul în cauză nu ţin loc de reglementare legală, ci vizează aplicarea legii.” În consecinţă, se mai menţionează că în speţă „este vorba despre stricta aplicare şi interpretare a legii”, atribuţii ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Legea fundamentală, republicată, consideră că „stabilirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de contravenţii în materia contabilităţii, săvârşite prin nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, reprezintă o opţiune a legiuitorului”, care corespunde „dreptului exclusiv al acestuia de a alege soluţia de tehnică legislativă necesară redactării normelor juridice, fără a încălca sub nici un aspect principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale.”

Cu referire la critica faţă de normele constituţionale ale art. 73, 74, 78 şi 139, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei României republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, în temeiul art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 70/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 24 august 2004. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:

− Art. 35 pct. 2 lit. b): „Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

(...)

2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la:

(...)

b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţia României, republicată: art. 1 alin. (4) − referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat; art. 61 − „Rolul şi structura Parlamentului”; art. 73 − „Categorii de legi”; art. 74 − „Iniţiativa legislativă”; art. 78 − „Intrarea în vigoare a legii” şi art. 139 − „Impozite, taxe şi alte contribuţii”.

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorul critică sancţionarea unor contravenţii specifice domeniului contabilităţii, constând în nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, considerând că prin aceasta se încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi sunt eludate atribuţiile legislative ce revin, conform Constituţiei României, exclusiv Parlamentului. Cu alte cuvinte, critica autorului vizează neconstituţionalitatea tehnicii legislative de reglementare a unei anumite categorii de contravenţii din domeniul contabilităţii, şi nu a textului de lege în substanţa acestuia.

Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează să o respingă pentru următoarele argumente:

Activitatea de legiferare constituie, conform art. 61 alin. (1) din Constituţia României, republicată, atribuţia ce intră în competenţa exclusivă a Parlamentului, sens în care a fost adoptată şi Legea contabilităţii nr. 82/1991. Potrivit art. 35 pct. 2 lit. b) din lege, criticat ca fiind neconstituţional, cuprins în capitolul VI intitulat „Contravenţii şi infracţiuni”, constituie contravenţie, printre altele, şi fapta de a nu respecta reglementările emise de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la unele acte în materia contabilităţii. Curtea reţine că, potrivit art. 34 şi art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, fiecare minister, în exercitarea atribuţiei de organizare, coordonare şi control al aplicării şi executării legilor în domeniul său de activitate, emite, în condiţiile legii, ordine şi instrucţiuni. A fost opţiunea legiuitorului de a stabili nivelul normelor juridice şi organul emitent, care, o dată ce nu au fost respectate, atrag răspunderea contravenţională, fără ca prin aceasta să se aducă atingere, aşa cum susţine autorul excepţiei, principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României, republicată.

În consecinţă, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, iar nu prin acte cu forţă juridică inferioară acesteia, se sancţionează contravenţional, printre altele, şi nerespectarea anumitor reglementări emise de Ministerul Finanţelor Publice în domeniul activităţii contabile. Aşa fiind, Curtea constată că art. 35 pct. 2 lit. b) din legea criticată nu „delegă puteri legislative” unui organ al puterii executive, aşa cum susţine autorul excepţiei, întrucât contravenţiile şi sancţiunile sunt stabilite prin lege, iar nu prin reglementări ale unei astfel de autorităţi, cum este, de exemplu, Ministerul Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 73, 74, 78 şi ale art. 139 din Constituţia României, republicată, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cazul excepţiei invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rev Inox” − S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.353/2004 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2004.