Decizia Curţii Constituţionale nr. 360/2004

M. Of. nr. 1003 din 1 noiembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 360

din 23 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Tiucă − procuror

Claudia Margareta Niţă − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vest şi Est 2000 Impex” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.186/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ. 

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat Doru Băjan, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând motivele expuse în notele scrise şi depuse în faţa instanţei de judecată. Arată, în plus, că importantă în susţinerea neconstituţionalităţii Legii contabilităţii nr. 82/1991 este încadrarea sa juridică de către Parlament, aşa cum aceasta reiese din Monitorul Oficial al României în care actul normativ a fost publicat, şi nu numărul de voturi întrunit la adoptarea acestuia. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens, arată, în esenţă, că latura penală a litigiului în cursul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a fost tranşată prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă asupra autorului excepţiei, astfel încât dispoziţiile art. 40, care au, într-adevăr, caracterul de norme juridice de nivel organic, nu au legătură cu soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.186/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vest şi Est 2000 Impex” − S.R.L. din Bucureşti într-un recurs declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins cererea acesteia de anulare a unei decizii a Ministerului Finanţelor Publice şi a unui proces-verbal de control întocmit de Garda Financiară, exonerarea de la plata sumelor reţinute prin actele de control, precum şi restituirea acestora. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că Legea contabilităţii nr. 82/1991 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, republicată. În acest sens, se arată că, deşi legea criticată are ca obiect principal de reglementare domeniul contabilităţii, ce nu se regăseşte printre materiile care, conform Constituţiei, se reglementează prin lege organică, actul normativ prevede, la art. 40 în forma sa iniţială, infracţiunea de fals intelectual, ceea ce atrage, conform art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, adoptarea sa ca lege organică. Se face referire la Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 27 decembrie 1991, unde este precizat regimul de lege ordinară a actului normativ atacat, autorul excepţiei considerând că autoritatea legiuitoare „a omis” încadrarea acesteia în categoria legilor organice, deoarece „în alte situaţii similare, când legi ce reglementau domenii ce aparţineau de legea ordinară, dar cuprindeau şi infracţiuni, au fost votate ca legi organice”. În sfârşit, se adaugă că „nu se poate susţine faptul că art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 nu ar incrimina o infracţiune, de vreme ce în practica penală s-au pronunţat condamnări pentru încălcarea dispoziţiilor acestui articol”. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate dispoziţiile art. 74 din Constituţie. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „prevederea de la art. 37 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, nu incriminează infracţiunea de fals intelectual ca atare, ca o infracţiune distinctă de cea prevăzută la art. 289 din Codul penal, circumstanţiind numai aplicarea Codului penal la fapte contrare dispoziţiilor din Legea contabilităţii”. „Mai mult”, se adaugă, „art. 37 face în mod expres trimitere, în ceea ce priveşte pedeapsa, la dispoziţiile legale în materie, respectiv Codul penal”. În sprijinul argumentelor menţionate este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 130 din 16 aprilie 2002. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în temeiul art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contravine dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, republicată, care prevăd următoarele:

− Art. 76 alin. (1): „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.”

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia solicită un control de constituţionalitate extrinsecă a Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, întrucât critica sa vizează procedura de adoptare de către Parlament a actului normativ aminitit. În acest sens, se arată că Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contravine normelor constituţionale referitoare la adoptarea legilor, întrucât la art. 37 (art. 40 în forma sa iniţială) se prevede infracţiunea de fals intelectual; or, potrivit normelor constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (3) lit. h), coroborate, infracţiunile se reglementează prin lege organică. Ca atare, legea trebuia adoptată conform procedurii stabilite de Constituţie pentru legile organice, şi nicidecum pe calea procedurii prevăzute pentru legile ordinare, aşa cum Parlamentul a procedat la adoptarea acesteia în şedinţa din 20 decembrie 1991. 

Analizând dispoziţiile cuprinse în art. 37 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, Curtea constată că acestea incriminează infracţiunea de fals intelectual, care constă în „efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ (...) şi se pedepseşte conform legii.”

În acelaşi timp însă Curtea reţine că latura penală a litigiului dedus instanţei de judecată a fost tranşată prin Rezoluţia nr. 114/P/2000 din 27 decembrie 2001, prin care Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societăţii comerciale − autor al prezentei excepţii de neconstituţionalitate, întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Aşa fiind, doar aspecte de ordin civil constituie, în prezent, fondul dosarului supus judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ. 

În atare situaţie, Curtea constată că ne găsim într-un caz de inadmisibilitate, deoarece, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele prevederi legale „care au legătură cu soluţionarea cauzei”. O decizie a Curţii Constituţionale nu ar produce nici un efect în speţă, întrucât este evidentă lipsa legăturii şi a interesului legitim privind ridicarea excepţiei de către autor şi soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată. Caracterul de lege „organică” sau „ordinară” a Legii contabilităţii nr. 82/1991 nu are nici o relevanţă pentru rezolvarea recursului formulat de autorul excepţiei într-o cauză în care se contestă o decizie a Ministerului Finanţelor Publice şi un proces-verbal de control al Gărzii Financiare. 

În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată avea obligaţia să respingă, ca inadmisibilă, printr-o încheiere motivată, excepţia de neconstituţionalitate, fără a mai sesiza instanţa de contencios constituţional. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vest şi Est 2000 Impex” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.186/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2004.