Decizia Curţii Constituţionale nr. 345/2004

M. Of. nr. 967 din 21 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 345

din 21 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, excepţie ridicată de Gheorghe Borleşteanu în Dosarul nr. 6.150/2003 al Tribunalului Satu Mare. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Magistratul-asistent informează că dosarul este la al doilea termen de judecată, precum şi în legătură cu cererea formulată de autorul excepţiei pentru acordarea unui nou termen, datorită imposibilităţii, din motive medicale, de a se prezenta la această dată în faţa Curţii Constituţionale. 

Curtea, deliberând, constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi respinge cererea formulată. 

Cauza fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.150/2003, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, excepţie ridicată de Gheorghe Borleşteanu într-o cauză având ca obiect anularea dispoziţiei de retragere a permisului de port-armă. 

În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat stabileşte obligativitatea afilierii organizaţiilor vânătoreşti la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, deşi acestea se constituie pe principiul liberei asocieri a vânătorilor, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 referitoare la dreptul de asociere. 

Tribunalul Satu Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât „obligaţia asociaţiilor vânătoreşti recunoscute legal de a se afilia la AGVPS, obligaţie prevăzută de art. 5 din Legea nr. 103/1996, republicată, contravine dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Constituţia României, republicată, în conformitate cu care cetăţenii se pot asocia liberi în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere“. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate „nu afectează prin conţinutul lor libertatea de asociere“, ci au „semnificaţia unei posibilităţi pentru organizaţiile vânătoreşti, constituite pe principiul liberei asocieri a vânătorilor (cum se prevede expres chiar în cuprinsul dispoziţiilor contestate), şi nicidecum semnificaţia unei obligaţii“. Mai arată că dispoziţiile legale privind modalitatea de eliberare a permiselor de vânătoare „nu pot încălca dreptul constituţional la liberă asociere, acestea neavând incidenţă asupra constituirii organizaţiilor vânătoreşti“. 

Avocatul Poporului apreciază că art. 5 din Legea nr. 103/1996, republicată, este constituţional. În acest sens, arată că scopul obligaţiei afilierii prevăzute de textul de lege criticat îl constituie reprezentarea la nivel naţional şi internaţional a organizaţiilor vânătoreşti, ceea ce nu îngrădeşte exercitarea dreptului de asociere consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că stabilirea unei asemenea obligaţii vizează şi apărarea unui interes general, ocrotirea vânatului României, astfel cum rezultă din art. 2 al legii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, al cărui conţinut este următorul:

„(1) Organizaţiile vânătoreşti, constituite pe principiul liberei asocieri a vânătorilor, sunt organizaţii nonprofit, au personalitate juridică, patrimoniu distinct şi sunt afiliate, în scopul reprezentării la nivel naţional şi internaţional, la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România. 

(2) Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, persoană juridică de utilitate publică, asigură îndeplinirea atribuţiilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în scopul gestionării durabile a vânatului din fondurile de vânătoare atribuite în gestiune organizaţiilor afiliate, potrivit prezentei legi. 

(3) Afilierea organizaţiilor vânătoreşti la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România se face potrivit legii şi statutului acesteia.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 40 din Constituţie, republicată, potrivit căruia:

„(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. 

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale. 

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. 

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 103/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate într-o cauză în care, ca şi în prezentul dosar, se susţinea, printre alte texte, şi încălcarea art. 37 alin. (1) [devenit art. 40 alin. (1)] din Constituţie, cu o motivare asemănătoare celei de faţă. Prin Decizia nr. 156 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 12 ianuarie 2000, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, a reţinut că aceste dispoziţii „nu afectează prin conţinutul lor libertatea de asociere“ şi, de asemenea, nici instituirea de către legiuitor „a unei organizaţii neguvernamentale reprezentative nu aduce atingere dreptului constituţional la liberă asociere“. S-a mai reţinut că „reprezentarea organizaţiilor vânătoreşti la nivel naţional şi internaţional reprezintă […] o măsură necesară pentru funcţionarea sistemului constituit din ansamblul acestor organizaţii în raporturile cu alte structuri […]“. În legătură cu criticile referitoare la afilierea organizaţiilor vânătoreşti, prin aceeaşi decizie, s-a reţinut că aceasta are „semnificaţia unei posibilităţi […] şi nicidecum semnificaţia unei obligaţii“, aşa cum se susţine şi în această cauză. 

Ulterior pronunţării deciziei menţionate, art. 5 din legea criticată a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 654/2001 pentru modificarea şi completarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 23 noiembrie 2001, iar art. 37 alin. (1) din Constituţie a devenit, ca urmare a republicării, art. 40 alin. (1). 

Curtea constată însă că, deşi modificat, şi în actuala redactare art. 5 din Legea nr. 103/1996 menţine soluţia legislativă anterioară, astfel că cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe. 

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, excepţie ridicată de Gheorghe Borleşteanu în Dosarul nr. 6.150/2003 al Tribunalului Satu Mare. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2004.