Decizia Curţii Constituţionale nr. 341/2004

M. Of. nr. 924 din 11 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 341

din 21 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, excepţie ridicată de Mugurel Sebastian Stroie în Dosarul nr. 215/2004 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 215/2004, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002. Excepţia a fost ridicată de inculpatul Mugurel Sebastian Stroie, trimis în judecată – prin rechizitoriul din 18 noiembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov – pentru săvârşirea, în cursul lunii noiembrie 2001, a infracţiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale, deoarece nu există un caz excepţional care să justifice emiterea ei, ceea ce contravine art. 114 alin. (4) din Constituţie.

Judecătoria Braşov consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât, după aprobarea ordonanţei de urgenţă criticate prin lege, ea ar fi trebuit să privească dispoziţiile legii de aprobare, iar nu pe cele ale ordonanţei de urgenţă, astfel cum este cazul în speţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, nefiind motivată. Astfel, notele scrise depuse de autorul excepţiei se referă numai la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, iar instanţa, în considerentele încheierii de şedinţă din 25 martie 2004, apreciază că excepţia ar trebui să vizeze prevederile Legii nr. 252/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, fără a analiza vreo critică de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei României, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001), aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002).

Examinând sub aspectul constituţionalităţii extrinseci Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, Curtea reţine că respectarea condiţiilor delegării legislative trebuie analizată cu raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanţa. Astfel, în prezenta cauză Curtea urmează a stabili dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 s-a adoptat cu respectarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4), în redactarea sa anterioară revizuirii şi republicării Constituţiei. În această privinţă, ordonanţa de urgenţă este considerată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională, în sensul că adoptarea ei nu a fost justificată de existenţa vreunui caz excepţional.

Este de observat că, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de caz excepţional, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public“. Astfel, în cauza examinată, aşa cum rezultă din conţinutul Notei de fundamentare care a însoţit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, existenţa cazului excepţional a fost determinată de urgenţa reglementării mai stricte a domeniului vizat, datorită "securizării frontierelor“ şi a "combaterii migraţiei ilegale“, ceea ce a determinat luarea unor măsuri legislative pentru sancţionarea cetăţenilor români sau a persoanelor fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care săvârşesc fapte de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau care racolează, îndrumă ori călăuzesc mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau organizează aceste activităţi ilegale.

Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

 

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, excepţie ridicată de Mugurel Sebastian Stroie în Dosarul nr. 215/2004 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2004.